Despre tot ce-i fin și fain

Cel mai frumos loc din care poți să (re)vezi Istanbulul de sus

By 6 octombrie, 2016Chronicles
 
6 octombrie, 2016

Cel mai frumos loc din care poți să (re)vezi Istanbulul de sus

La a doua vizită în vechiul Constantinopol, am regăsit un oraș liniștit, plin de viață și culoare, aflat în cea mai tandră perioadă a anului în ceea ce privește temperaturile. Pentru că în următoarele zile voi avea multe de istorisit despre cotloanele Istanbulului, cel mai bun mod de a începe povestea este… urcându-mă într-un turn și privind orașul de sus în jos.

by

Cunoașteți deja pasiunea mea pentru înălțimi și mai ales pentru privit de la înălțime. Ea se poate rezuma simplu: dacă în locul în care mă aflu există un punct înalt din care pot admira lumea, trebuie să urc în el neaparat. Am urcat de-a lungul timpului în câteva zeci de turnuri, turle, cupole, minarete, obeliscuri, chiar și baloane cu aer cald suspendate deasupra solului, iar despre unele am și scris (despre trei panorame spectaculoase din Berlin, AICI, respectiv despre cel mai frumos mod de a vedea Constanța de sus, AICI). Pentru că acum mă aflu la Istanbul, a venit și rândul lui, mai ales că în turnul Galata mă aflu pentru a doua oară la 50 de metri deasupra orașului.

,,Oraș” este, de altfel, un termen relativ pentru Istanbul, despre care am învățat în cărțile de istorie sub titulatura de ,,Constantinopol” sau de ,,Bizanț”. Este mai curând o țară în miniatură, împărțită pe două continente despărțite de strâmtoarea Bosfor, cu nu mai puțin de 15 milioane de locuitori și în continuă creștere. Asta înseamnă cu doar vreo 5 milioane mai puțin decât a ieșit întreaga Românie la ultimul recensământ, dar pe o suprafață de 45 de ori mai mică.

img_20161005_172001-01_resized_20161006_012212792

 
img_20161005_173524-01_resized_20161006_012213902

 

La prima mea vizită în Istanbul, în luna mai a acestui an, am aterizat cu o îndoială în suflet. Cultura turcă nu mă atrăsese niciodată din cale-afară, iar isteria TV a serialelor cu Suleyman din ultimii ani mă îndepărtase chiar și mai tare de ideea unei escapade pe Bosfor. Așa funcționez eu: când toată lumea vorbește cu obstinație de un anumit lucru, în mine se naște instantaneu un fenomen de respingere. Coroborat cu zvonistica din ziare despre cât de periculos ar putea să fie orașul pe fondul zbuciumului mondial, primii mei pași în Istanbul i-am făcut, recunosc, cu o strângere de inimă.

 

Această prejudecată asumată a făcut călătoria mea de atunci cu atât mai interesantă, fiindcă orașul m-a cucerit delicat și definitiv, înlăturându-mi îndoielile una câte una. Cam ca un gentleman care nu vrea să te sufoce cu atenții sau să pară prea dramatic în demonstrarea sentimentelor lui, dar se insinuează azi cu un trandafir, mâine cu un bilet scris de mână, poimâine apare la o serenadă, iar de la indiferență totală începe să-ți cadă cu tronc. Exact așa s-a produs îndrăgostirea mea de Istanbul.

img_20161005_182428-01_resized_20161006_012144590

 

Când l-am regăsit acum, la câteva luni distanță, deja eram ,,in a relationship”, așa că toate străduțele lui, pe alocuri straniu de occidentale, mi s-au părut familiare și dragi. Le-am regăsit cu seninătate, iar atmosfera mi-a părut chiar și mai liniștită decât în urmă cu câteva luni.

 

Chiar dacă s-au întâmplat lucruri care au ținut primele pagini ale ziarelor între cele două episoade ale vizitei mele, de data asta sentimentul de siguranță a fost deplin. E drept că nici nu sunt o fricoasă de felul meu, dar energia pe care o emană Istanbulul în acest moment e una de liniște și tihnă, pe care o simți în tot, de la privirile localnicilor până la exuberanța turiștilor care nu simt nevoia să se uite peste umăr fiindcă n-ar avea de ce.

 

Am mai fost în orașe care au trecut prin momente de cumpănă, adesea chiar la câteva zile sau săptămâni după evenimentele cu pricina, și de fiecare dată am avut senzația că există o rană deschisă, o traumă despre care nu vorbește nimeni, dar care pune totul într-o altă perspectivă. Am simțit-o în pașii oamenilor, în privirile lor hăituite, în senzația de teamă care plutea în aer. În Istanbul n-am avut acest sentiment și m-am bucurat sincer. E un oraș prea viu și colorat ca să-și piardă taman această flacără.

În turnul medieval Galata – care a fost finalizat la anul 1348 d.Hr – am urcat pentru a doua oară, însă de data asta am prins exact momentul de aur despre care vorbesc toți fotografii: orele cinci și jumătate ale după-amiezii, când lumina este caldă, blândă și arămie și când simți că ai putea sta ore în șir doar privind cum se schimbă jocul razelor și al umbrelor pe case, moschei și pe luciul apei.

Privind orașul de sus, de la 50 de metri înălțime (sau mai precis 51,6), mi-am înrămat în minte acest moment drept unul dintre acele clipe de grație pe care le avem într-o viață și cu greu m-am dat dusă din turn, în ciuda aglomerației care începuse să se facă în jur. La prima vedere, panorama mă încântase. Acum, la a doua vedere, mi-a atins inima.

img_20161005_173420-01_resized_20161006_012208542

 

Când ajungeți la Istanbul, credeți-mă pe cuvânt și terminați-vă ziua de explorare la înălțime, eventual veniți spre Galata în jurul orei 17:00, ca să fiți sus până în ora 18:00. Nu doar că o să vă dea o perspectivă mult mai clară asupra orașului, dar veți rămâne cu o imagine fantastică întipărită pe retină, una care o să se păstreze vie în memorie cu mult după ce zecile de fotografii vor ajunge uitate într-un folder de pe calculator. Asta vă garantez.

img_20161005_173501-01_resized_20161006_012215071

 
img_20161005_173627-01_resized_20161006_023814516

 
img_20161005_174113-01_resized_20161006_024545495

 
img_20161005_173652-01_resized_20161006_012142357

 
img_20161005_173555-01_resized_20161006_012210037

 
img_20161005_174531-01_resized_20161006_012146693

 
img_20161005_173935-01_resized_20161006_012145775

 
img_20161005_173400-01_resized_20161006_023812257

 

După ce ți-ai întipărit pe retină panorama la 360 de grade a orașului, cu toate nuanțele lui înrămate de lumina după-amiezii, pornește pe străduțe și descoperă culorile de aproape. Observă viața localnicilor, notează detalii, hoinărește. Privește florăriile unde totul e atât de colorat încât pare o iluzie în Photoshop, aprozarele unde fructele și legumele stau așezate ca niște bibelouri perfecte, magazinele cu haine colorate din bumbac sau… vitrinele nesfârșite cu baclavale și tot felul de specialități turcești, cu mii de calorii și gust de fericire.

img_20161005_171934-01_resized_20161006_023808344

 
img_20161005_152554-01_resized_20161006_023813512

 

Turkish Airlines operează trei curse București-Istanbul în fiecare zi a săptămânii, durata zborului fiind de 1 oră și 20 de minute.

Foto: Diana-Florina Cosmin