Cele 70 de seriale latino-americane pe care nu le vom uita niciodată
Nu ne putem aminti de anii ’90 fără să ne vină în minte și telenovelele care țineau cu sufletul la gură o țară întreagă. Eram mici, visători și ne era poftă de povești frumoase, potrivite noii lumi care ni se deschidea în fața ochilor. Chiar dacă nu e ,,de bon ton” să spui că ai urmărit telenovele, oare ce ne coboară cu adevărat: câteva povești frumoase cu happy-end sau bălăcărelile de prime-time ale zilelor noastre?
Am crescut cu serialele latino-americane, „telenovelele” pe care le evocăm cu toții din străfundul amintirilor. O vreme, pe când studiam spaniola, în epoca pre-YouTube și pre-Rosetta Stone, chiar profesoara mea mă sfătuia să urmăresc, măcar o oră pe zi, o telenovelă. Era cea mai bună ,,școală” posibilă pentru practica limbii.
Aș minți să spun că le urmăream de obligație. Îmi plăceau. Era o lume nouă, exotică, cu o limbă frumoasă și cu niște actori frumoși, departe de amintirile gri ale programelor bulgărești de dinainte de Revoluție. Privind înapoi, reprezentau o variantă mult mai curată și infinit mai onorabilă decât ceea ce se vede astăzi la televizor, deși ne place să bufnim a suficiență când spunem ,,Eh, telenovelele alea…”. Cred că, dacă am fi rămas la ,,telenovelele alea”, în loc să ,,evoluăm” înspre Capatos și alte emisiuni de înaltă cultură, ar fi fost mai bine.
Pentru mine, telenovelele au fost o trambulină. Pentru că vorbeam limba spaniolă, mi-am obținut primul ,,job” oficial la vârsta de 12 ani. Eram redactor al unei reviste de seriale și telenovele, scriam recenzii și făceam preluări de interviuri și noutăți din singura sursă de la acea vreme, revistele internaționale de profil (la care eram abonată prin poștă, fiindcă nu exista internet în 1998). Publicația se numea, sugestiv, ,,Inimă sălbatică„, și avea un tiraj imens, la care nu aspiră – din nefericire – nici toate publicațiile de azi puse la un loc.
Pe atunci oamenii încă mai aveau bucuria cititului, iar acei actori frumoși, cu vieți palpitante, pe care îi vedeau pe ecran, reprezentau o sursă de visare. Cu riscul de a mă repeta, mi-ar fi plăcut să ne inspirăm mai degrabă din eleganța lui Edith Gonzalez sau a Thaliei decât să alunecăm înspre personaje mocirlești asemeni Sânzienelor și Biencelor care populează astăzi ziarele-tabloid ale vremurilor noastre. Nu consider că ne-am dus în sus, spre ceva mai înalt, ci din contră, am decăzut ca popor, ca așteptări, ca povești pe care le consumăm și personaje pe care le îngurgităm mediatic.
O să râdeți, dar telenovelele despre care am scris atunci, în acei ani, îmi sunt întipărite și acum în minte. Știu actorii, știu personajele, chiar și bucăți de generic îmi sună nespus de familiar. Au fost, preț de aproape 6 ani, cumulat, ,,obiectul muncii mele”. Dincolo de faptul că mi-am perfecționat o limbă străină și am cunocut oameni interesanți cu care am rămas și acum prietenă, acei ani m-au făcut să visez, să zâmbesc și să-mi hrănesc sufletul cu multe finaluri fericite.
Deși nu mai urmăresc fenomenul, chiar și după atâția ani mă uimește, mă bucură sau mă întristează să aud, din când în când, ce s-a ales de actorii atât de iubiți de odinioară. Angelica Rivera, din ,,Stăpâna”, ,,Angela” și ,,Huracan” era pe vremea aceea căsătorită cu fratele Veronicăi Castro din ,,Și bogații plâng”, iar acum este prima doamnă a Mexicului, soția președintelui Enrique Peña Nieto. Eduardo Palomo, fermecătorul Juan din ,,Inimă sălbatică” a murit demult, de un atac de cord. Lorena Rojas, actrița de suflet a copilăriei mele, a murit și ea anul trecut de cancer (am scris aici despre povestea mea cu ea). Ironic, rolul cu care făcuse toată lumea să se îndrăgostească de ea cândva era cel al unei bolnave de cancer, în ,,Cancion de amor”.
Puțini știu că scenariile telenovelelor de atunci se bazau pe cărțile unor scriitoare precum Delia Fiallo, Yolanda Vargas Dulché sau Caridad Bravo Adams, iar unele povești deveneau atât de populare și de iconice încât, periodic, cineva se trezea să le reinventeze sau să le readapteze cu alți protagoniști. Se numeau ,,refritos„, reîncălziri. Spre exemplu, ,,Și bogații plâng”, serialul-cult al anilor ’90, este identic, din punct de vedere al poveștii, cu ,,Sărmana Maria”, apărut 10 ani mai târziu. Toate telenovelele de mai jos – sau aproape toate – au avut parte de o variantă de dată recentă, din păcate mult mai exagerată și comercială, în ton cu vremurile.
Cu tot riscul de a suna până la capăt ca o nostalgică a anilor ’90, în prezent n-aș reuși să urmăresc nici măcar 10 minute dintr-o telenovelă a zilelor noastre. Am și încercat, de curiozitate, dar toate mi se par stupide, grăbite, mult mai puțin muncite și cu infinit mai puțină poezie decât cele de altă-dată. Și industria telenovelelor e tot o industrie, în fond, cu profit și pierderi, cu costuri, cu nevoia de a scoate mai mult, mai repede, mai vandabil. Mă scuzați, așadar, eu cred că rămân la Kassandra.
Am compus în cele ce urmează o listă de seriale ale anilor ’90 – 2000, cu titlurile originale, dar și cu denumirea sub care au fost prezentate la noi. Cele mai multe au melodii de generic foarte frumoase și sigur îți vor declanșa nostalgii. Ție ce telenovele îți amintesc de copilărie?
Sclava Izaura (A Escrava Isaura)
Și bogații plâng (Los ricos también lloran)
Iubiri amăgitoare (Amor de papel)
Mala Mujer
Capcană periculoasă (Peligrosa)
Stăpâna (La dueña)
Esmeralda
Kassandra
Inimă Sălbatică (Corazón Salvaje)
Marimar
Sărmana Maria (Maria la del Barrio)
Decepții (La Usurpadora)
Cristal
Marielena
Perla Neagră (Perla Negra)
Înger sălbatic (Muñeca Brava)
Minciuna (La Mentira)
Maria José
Betty cea urâtă (Yo soy Betty la fea)
O iubire de neuitat (La inolvidable)
O telenovelă care a avut una dintre cele mai frumoase melodii de generic: Felix Valentino – Amores de provincia.
Amor gitano
Preciosa
Preciosa
Dragoste nebună (Locura de amor)
Îngerașul (Carita de angel)
Înrobită de iubire (Prisionera de amor)
Prisionera
Rebelde Way (varianta originală)
Rebelde
Nano
Milady, povestea continuă (Milady, la historia continua)
Nimic personal (Nada personal)
Misterioasa doamnă (La extraña dama)
Lanțurile iubirii (Lazos de amor)
Privilegio de amar
Ștrengărița (Mi pequeña traviesa)
Prietene și rivale (Amigas y rivales)
Îngerașul (Carita de angel)
Rubi
Grăsuța mea frumoasă (Mi gorda bella)
Femeia vieții mele (La mujer de mi vida)
Luisa Fernanda
Extravaganta Anastasia (Estrambotica Anastasia)
Juana (Juana la virgen)
Intrusa (La intrusa)
Ciocolată cu piper (Chocolate com pimenta)
Terra nostra
Por tu amor
Maria Isabel
Leonela
Guadalupe
Antonella
Forța dragostei (Caminos cruzados)
Suflet de femeie (Mirada de mujer)
La momentul respectiv, la finele anilor ’90, a fost prima (și ultima) telenovelă dublată în limba română, un experiment făcut de cei de la ProTv.
Eu a-și vrea sa le revăd cum pot face asta?
Buna. Si .eu am urmarit o mare parte din aceste telenovela.Dar unele sunt nementionate ca Dedublarea,Gaviota,Alejandra,Alen,Secretele nisipului,Andrea Celeste,Dragostea mea,durerea mea si altele.Si ele au facut parte din aceasta serie si le-am urmarit cu drag.Cel mai mult mi-au placut Esmeralda.si mai nou Sortilegio!!!
Buna.Si eu am vazut o mare parte din aceste telenovela.dar sunt unele nementionate ca Labirintul pasiunii,Dedublarea ,Gaviota,Secretele nisipului,Alejandra,Pasiuni secrete,Sagrario,Dragostea mea durerea mea,Andreea Celeste,Nicolas si Bernandina.Si ele au facut parte din aceasta minunata serie.Mi le amintesc cu drag.Iar cel mai mult din toate telenovela care le-am vazut,cel mai mult mi-a placut Esmeralda si Sortilegio!!!
Ca Sortilegio…nu este nici una!ce telenovela!!!
Bună! Și eu sunt o mare iubitoare de telenovele sud-americane. Mulțumesc pentru lista, unele le-am văzut, altele le voi cauta pe YouTube ca parca mai vreau din același stil romantic cu drama și comedie câteodată. Nu știu de ce s-a renunțat la acest stil de a face seriale și s-au adoptat tot felul de genuri SF, horror, thriller care cred ca mai mult ne fac și mai rai decât sa ne transpună într-o lume mai buna în care binele învinge și în care exista și romantism nu doar egoism, bani, droguri, împușcături ce deja vedem in realitate și ne ajunge.
Eu mai am unele telenovele preferate care sunt din anii 2000 dar sunt tot în stilul acela mai vechi. Acestea sunt : Te voy a ensenar a querer, La Tormenta, Dona Barbara, Bessos robados, Acorralada, Marina, La traicion.
Superb articol. Sunt baiat dar am adorat si eu telenovelele. Preferata mea numarul unu este de departe Betty cea Urata, a fost combinatia perfecta intre drama si comedie, este pentru mine telenovela perfecta! Eram in facultate cand am urmarit-o pe acasa tv. si am vazut-o in total de 3 ori si m-as mai uita de n ori la ea. In anii 90 ínsa,nu am avut cablu astfel ca am urmarit numai telenovelele de la tvr1 si tvr2 iar de aici preferatele mele, clasice absolute pentru mine, au fost: Perla Neagra, Mala Mujer, Iubiri Amagitoare si Seicul. Fantastice si pline de farmec. Mi-am tot dorit in ultimii ani sa fie difuzate pe acasa gold dar nu am avut noroc. Sarmana Maria este difuzata chiar acum insa de happy channel, de luni pana vineri de la 16:00 la 18:00. Pot sa ma uit doar saptamana asta cat sunt intre joburi si am putina vacanta insa de luni, la munca cu mine. Ce dor imi e de copilarie si de viata lipsita de griji. Joaca si telenovele si desene. Ce trai pe vatrai :)))
Multumesc pentru amintiri! 😀
Cine stie unde se poate de privit aceste telenuvele????
Meritau și O Clone și Rei do Gado un loc în listă 🙂 Mulțumesc pentru amintiri, chiar ieri, cu totul întâmplător, mi-amintisem de Mala Mujer și urma să caut genericul pe YouTube 😀
Oh Doamne, da! Cum de am uitat?
As mai adauga Salome, Clona, Pisica salbatica,
Multzumesc pentru amintiri…
Am invatat la liceul german, ma uitam mai degraba la sitcom-uri pe posturile nemtesti, erau mai adecvate varstei noastre, si la fel ca tine, pentru a-mi perfectiona limba;
dar vara mergeam la bunica care se uita la telenovele – aceasta era pauza ei binemeritata, ora ei – veneau vecinele in vizita, isi pregateau cafea, si sorbeau efectiv fiecare cuvant, fiecare emotie..
Iti multzumesc mult
Ce amintiri minunate! M-am uitat mai mult sau mai puțin la toate astea. ”Inimă sălbatică” l-am revăzut pe YouTube de vreo 2 ori. Rămâne favoritul meu din toate timpurile.
Îi urmează Kassandra și Salome.
Ar mai fi de amintit: El Clon, Mi gorda bella, Salome, Victoria, Lazos de familia
In afara de Salome si Victoria, celelalte mentionate se afla in lista mea din articol 🙂
ce mai telenovele!si ce amintiri!!!! cele mai frumoase, unele le-am revazut de curand, asa dor mi-era de o telenovela, de o poveste frumoasa.nu ca cele de azi, fara farmec.desi multe sunt replici ale unor telenovele mai vechi.si eu am invatat spaniola datorita telenovelelor:P cel mai usor mod de a invata o limba straina.
Hey, unde le-ai revazut de curand? Mi-ar placea sa revad si eu Carita de angel si inca vreo 2 🙂
Cate amintiri mi-au revenit ascultand aceste melodii…foarte frumos articolul, suntem foarte multi care am crescut cu telenovelele, care am invatat sa vorbim spaniola cu ajutorul lor si nu ar trebui sa ne fie rusine sa recunoastem acest lucru :).
Dar ce amintiri mi-ai starnit! multumesc pentru asta! 🙂
Foarte reusit articolul… si plin de nostalgii frumoase!
Un mic „amendament” – pe lista as adauga si „Cuando seas mia” – https://en.wikipedia.org/wiki/Cuando_seas_m%C3%ADa
Ce mi-au placut povestea Palomei si a lui Diego… si piesele de pe coloana sonora!
Cafée con Aroma De Mujer – Gaviota, varianta originala de la Cuando seas mia
Acum mă uit și eu la Cuando seas mía. Bănuiesc că nu a pus-o în listă pentru că articolul se referă la telenovelele anilor 90, iar asta dacă nu mă înșel e de prin 2000
Exact 🙂 Mi-a placut mult ,,Cuando seas mia”, dar am vrut sa raman la anii 90.