Când am purtat prima oară o rochie-vestă făcută de Gia Băcioiu, m-am simțit așa cum probabil se simțeau pe vremuri manechinele de atelier: acele domnișoare care prezentau moda într-un salon elegant, iar doamnele invitate – clientele designerului cu pricina – se apropiau, pipăiau hainele, se uitau cum cade materialul și le analizau din cap până-n picioare.

Doar că eu nu sunt manechin, iar rochia o cumpărasem dintr-un mic showroom bucureștean, cu o zi înainte. Numai că din momentul în care am pus-o pe mine, femeile au început să mă întrebe: „Cum? De unde? De la cine?”. Nu doar prietene cu care mă vedeam, ci oameni pe lângă care treceam pe stradă, femei din mall, vânzătoare din magazine, chelnerițe, designeri cu care mă vedeam la evenimente, femei din PR. Toată lumea. La propriu.

Ba chiar la un moment dat, mergând îmbrăcată în rochia GIYA la întâlnirea cu o doamnă designer pe care o vedeam prima dată, m-am trezit că eu pun întrebări, iar interlocutoarea mea e mai atentă la rochie decât la întrebările mele despre afacerea ei cu haine. După ce m-a scanat de câteva ori din cap până-n picioare, mi-a zis franc: „Știu că e ciudat că tu mă întrebi de creațiile mele și eu mă uit de un sfert de oră la rochia ta, dar trebuie să știu cine a făcut chestia asta. E atât de simplă și totuși atât de bine-concepută, eu nu m-aș fi gândit niciodată să fac așa ceva”.

După care am mai petrecut o jumătate de oră în care eu i-am povestit despre Gia și despre rochiile ei, la o întâlnire care trebuia să fie despre creațiile doamnei respective, nu despre viziunea unui designer „concurent”. Dacă aveați impresia că exagerez când am spus că toată lumea e vrăjită de această rochie, ei bine… chiar nu exagerez cu nimic.

 

De câte ori sunt îmbrăcată într-una dintre rochiile-vestă – fiindcă între timp am mai multe – și văd pe cineva necunoscut venind-glonț spre mine, am deja placa pregătită: „Rochia e de la Gia Băcioiu, un designer român”. ”Dar de unde știați că asta o să vă întreb?” se uită oamenii, nedumeriți. ”Mi s-a mai întâmplat”, le zâmbesc eu și o dăm pe glumă. Sincer, am făcut asta de vreo 10 ori până acum, inclusiv la Paris mi s-a întâmplat ca două franțuzoaice să mă oprească pe scara interioară a hotelului la care stăteam, să-mi spună „ce rochie superbă am”.

 

Gia este prietena mea de ani de zile, dar rochia n-am cumpărat-o și n-am purtat-o cu atâta drag fiindcă îmi este ea dragă, ci pentru că m-am îndrăgostit de ea de când am văzut-o prima dată. Purtată chiar de către creatoarea ei, la un eveniment, cu doi ani înainte ca ea să devină disponibilă pentru publicul larg.

A fost gândită de Gia – care e și o mamă foarte activă – pentru a fi ceva șic, comod și ușor de combinat, nicidecum pentru a fi o piesă de pus la vânzare. 

Pentru cei care nu o cunosc atât de bine, Gia are blog-ul Urban Diva by Gia, face accesorii din piele (cercei, coliere, poșete, broșe), este stilist de mirese și ține conferințele „Mami Next Level”, singurele conferințe de la noi în care nu e vorba despre parenting, ci despre MAME. Despre ele ca femei, despre timpul lor, aspirațiile lor, viețile lor „civile”.

Am scris de Gia AICI, cu ani în urmă, mai exact despre activitatea ei ca stilist, născută dintr-o îndelungată experiență ca designer de rochii de mireasă (”Le Spose di Gia”) și de rochii de seară extrem de elaborate și minuțios lucrate. Când a renunțat la ele, și-a promis că nu va mai face niciodată haine. NICIODATĂ. Era un domeniu „consumat” pentru ea și nu considera că o mai reprezintă în vreun fel.

Poate și de aici reticența Giei de a transforma această rochie simplă – croită „din foarfecă”, fără cusături, doar cu un tipar foarte bun și ingenios – într-un obiect din magazinul ei online.

Dețin patru rochii-vestă GIYA și chiar dacă modelul este, teoretic, același, de fiecare dată când le port e ca și cum aș avea altă rochie. Pentru că în funcție de curea și de accesoriile pe care le aleg, dar și de felul în care aranjez materialul, pare altă rochie. Despre asta este și vorba, de fapt.

Apogeul a fost săptămâna trecută, când o fostă colegă de facultate, americancă, pe care n-o mai văzusem de 10 ani, mi-a scris un mesaj pe Facebook special ca să mă întrebe de unde este rochia mea roșie (evident, o rochie de la Gia) și dacă pot să-i fac și ei rost de una. Am râs și mi-am dat seama că, realmente, această piesă vestimentară a căpătat o viață proprie.

Am vrut să scriu despre Gia nu doar pentru că rochiile ei mi se par extrem de ingenioase, ci pentru că această rochie – doar aparent – simplă este simbolul unei întregi filosofii stilistice, în care ea crede foarte mult. O filosofie bazată pe „puțin și potrivit”, pe haine multifuncționale și pe o comoditate care nu exclude ideea de a fi șic. Până la urmă e vorba de însuși conceptul blogului ei, „Urban Diva”: o divă de secolul XXI se află mereu în mișcare, e activă și hiper-ocupată, dar nu renunță niciodată la cochetăria și răsfățurile ei.

Gia: Rochia-vestă s-a născut dintr-o nevoie personală: mi-am dorit o vestă pe care să o port ca rochie la evenimentele la care particip, dar și în ținute casual, de weekend. Nevoia mea de a purta o piesă aparent simplă, cu un look ușor sofisticat și super-versatilă, s-a dovedit a fi nevoia multor altor femei.

Este ușor de îmbrăcat, ușor de asortat, potrivită oricărei siluete și diferită de tot ce găsești în magazinele fast-fashion. Nu ține cont de trenduri și o poți purta în toate anotimpurile.

Magia acestei rochii este că te lasă pe tine, cea care o porți, să hotărăști cum vrei să o porți. Nu îți stabilește stilul, ci se adaptează stilului tău.

 

Când am creat-o, nici măcar eu nu m-am gândit în câte variante se poate purta, dar m-am jucat cu ea apoi și am descoperit o mulțime.  

Aș începe cu variantă deja-clasică: direct pe piele, legată în talie și purtată cu o încălțăminte elegantă, potrivită unei ocazii mai speciale. În variantă asta o porți purta cu fusta mai umflată sau în A. Accesorizeaz-o cu o pereche de cercei deosebiți și o broșă sofisticată.  

La serviciu merge purtată cu o cămașă, o bluză de bumbac, maletă sau tricou.  

Eu o port des în variantă sport: cu teniși, pe piciorul gol, cu dres-plasă, cu colanți, pantaloni de piele sau chiar cu skinny jeans.  

 

Pentru un stil ceva mai casual, cu balerini și multe broșe mici.  

În sezonul rece arată minunat cu ghete de iarnă/bocanci, dres mat și geacă de piele rock-ish.  

Dacă plouă, nu va faceți griji, veți surprinde pe toată lumea cu rochia, cu cizme de cauciuc și cu o bluză de bumbac.  

În stil baby-doll, cu ghete joase și colanți/skinny jeans, arată ușor diferit și este o alegere îndrăzneață.  

Ca vestă, fără cordon, peste blugi sau colanți și – nu în ultimul rând – doar prinsă cu o broșă într-o parte, arătând ca o rochie largă, în A.  

Ca să fac un rezumat, puteți merge fără grijă cu ea la botez, nuntă sau orice alt cocktail-party, purtată direct pe piele și cu pantofi cu toc. 

 

Pentru restul ocaziilor, alegeți orice tip de bluză subțire pentru a o pune pe sub rochie, orice tip de dres vă trece prin cap și orice alt tip de încălțăminte, cu sau fără toc. Eu le-am încercat pe toate.  

Într-un singur cuvânt: versatilitatea. Este ceea ce promovez în evenimentele mele din postura de stilist: o garderobă versatilă, care se construiește deținând sau cumpărând haine care să poată fi folosite într-o multitudine de ocazii și care să se potrivească cu măcar 5 alte piese din garderobă te va salva din situația în care te uiți lung la dulapul cu haine și nu poți alege nimic care să te facă fericită și mulțumită de cum arăți. 

Eu le spun întotdeauna clientelor să nu cumpere aleatoriu, fără noimă, și de fiecare dată când găsesc ceva în magazin care le atrage atenția să-și pună următoarele întrebări: 

Îmi aduce bucurie? 

De câte ori voi purta piesa aceasta? 

Cu câte alte piese din garderoba mea o pot combina? 

În ce situații o pot purta? 

Astfel îți construiești o garderobă care să nu-ți dea bătăi de cap și care să “lucreze” pentru tine.  

Mi-am petrecut aproape 10 ani creând rochii complicate pentru evenimente, timp în care am învățat destul de multe lucruri despre croi, despre materiale, despre cum se așază o rochie pe corp, despre cum arată o rochie în mișcare, despre tipuri de croieli care avantajează mai multe siluete, despre ce culori avantajează mai multe tipuri de femei, despre ce vor femeile să poarte și mai ales despre cum vor să se simtă în ceea ce poartă. 

Că stilist, eu pun foarte mult accentul pe cum te simți ca femeie într-o ținută, pentru că îți influențează direct și rapid starea de spirit. 

Schimbarea stilului meu vine și din schimbarea publicului-țintă: de la mirese și rochii de eveniment, la piese pentru toate femeile. Apoi, „simple with a twist” este ceea ce definește stilul meu personal, așa că îmi vine natural să creez haine pe care le-aș purta în primul rând eu.

Rochiile mele par foarte simple, o bucată de material și două găuri, dar este o simplitate studiată: forma în care am croit materialul face ca rochia să arate așa, poziția “găurilor” nu e la întâmplare, nici mărimea lor. Nimic nu e la întâmplare, totul e calculat. 

Daca ar fi sa vorbesc de lecții și m-aș limita la cinci, aș spune așa:

1. Nu te complica dacă nu este necesar și dacă nu aduce o plusvaloare notabilă; 
2. Femeile vor să simta bucurie când îmbracă o haină. Oferă-le bucurie!
3. Alege materialele cu grijă, căci fac jumătate din treabă.
4. Orice fel de haine ai crea, asigură-te că sunt feminine și versatile.
5. Creează piese speciale, dar nu ieșite din comun cu tot dinadinsul. Nimeni nu vrea să poarte lucruri care sa stârnească unele comentarii acide și priviri batjocoritoare.