Am auzit atât de des această sintagmă încât am început să am alergie la ea. ”Să fim autentici”. 

 

Ce mai înseamnă autentic în lumea asta a influencing-ului, în care suntem introduși la grămadă toți: jurnaliști, bloggeri, fotografi, creatori de video, instagrammeri? Toată lumea.

 

Și, periodic, industria în care ne învârtim își mai alege câte un cuvânt-cheie, de vehiculat până la abuz.

 

Am trăit, pe rând, în epoca în care totul trebuia să fie „cool”, apoi când totul era despre „storytelling”, apoi despre factorul „wow”, iar acum despre „a fi autentic”. Chiar dacă, în realitate, acest „să fii autentic” înseamnă mai degrabă să fii cât mai convingător că ești autentic, nu neaparat să FII.

 

Nu poți să fii cool dacă nu ești relaxat în pielea și în stilul propriu, nu poți să faci storytelling dacă nu ești povestitor din fire și nu poți să fii autentic dacă nu ești și clientul/publicul-țintă al lucrurilor pe care le lauzi.

 

Au o vorbă americanii, care mie îmi place tare mult: „To put your money where your mouth is”.

 

Altfel spus: e frumos să lăudăm, să batem toba, să popularizăm, dar la finalul zilei, NOI, personal, am da banii pe acele produse pe care le popularizăm? DĂM banii?

 

Aici se cuvine o precizare. Toți mergem la evenimente, lansări, primim produse spre testare, e un mecanism firesc.

 

Există însă o mare diferență între a spune „Am primit acest produs spre testare, mi se pare interesant, îl voi încerca” și „Acest produs este absolut extraordinar, e THE ONE, mi-a revoluționat viața” doar pentru că există un contract la mijloc.

 

De exemplu, în această dimineață am primit un cadou neașteptat de la un brand pe care îl folosesc de mulți ani și despre care am tot scris. La Mer.

 

Chanel și LaMer sunt brandurile pe care le folosesc de peste 10 ani, din vremea când eram studentă în Olanda și strângeam bani pentru câte un borcănel. Din vremurile când mă uitam în vitrine, învâțând ce înseamnă fiecare produs în parte și încercând să îmi înțeleg tenul.

 

Nu m-am născut cu Chanel acasă, nici cu cine știe ce branduri, le-am cunoscut abia după 25 de ani și mă bucur că a fost așa, fiindcă le-am înțeles mai bine și nu le-am luat doar fiindcă erau „branduri”. Le-am luat fiindcă răspundeau unei nevoi și fiindcă le știam deja istoria și rezonasem cu ea.

 

În timp ce desfăceam punga de la LaMer, mi-a venit să râd. Cu fix o zi în urmă, îmi cumpărasem – online – câteva produse de la ei, fiindcă mi se terminaseră. Și mi s-a părut așa, o chestiune de „serendipity”. A fost un sentiment foarte plăcut să primesc ceva de la unul dintre brandurile mele preferate.

 

Atunci mi-a venit și ideea acestui articol, fiindcă de multe ori primesc întrebări private pe Instagram sau Facebook, după ce postez ceva. „Chiar este bun acel produs?”. „Chiar îl folosești?”. „Da”, răspund eu. ”Dacă am scris că mie mi-a fost bun și îl folosesc, înseamnă că realmente îl folosesc și mi-a fost bun. Altfel nu scriam.

 

Întotdeauna propovăduiesc ideea de a testa înainte, indiferent despre ce e vorba, dar ideea rămâne: dacă scriu despre ceva, înseamnă că și folosesc.

 

Faptul că uneori primesc de la brandul respectiv o mică surpriză este o bucurie, dar nu DE ASTA scriu despre el.

 

Există o mare diferență între a folosi ceva fiindcă primești produsul gratuit și a cumpăra acel produs, atunci când te afli în magazin și poți alege între 150 de produse diferite. Indiferent că este vorba despre haine, cosmetice, alimente, băuturi, flori, ORICE.

 

Eu una cred că adevăratul privilegiu în postura de creator de conținut este să poți să lauzi brandurile care îți plac și pe care le folosești cu adevărat. Nu dau lecții nimănui, doar spun cum fac eu și cum mi se pare în „manualul” meu propriu că e în regulă.

 

În zona asta de influencing mi se pare că există mai multe paliere, indiferent că este vorba despre haine, cosmetice, evenimente, alimente sau orice altceva.

 

Mergem la evenimente, lansări, testăm produse, aflăm despre noutăți din toate domeniile? Da. Atunci le dăm mai departe ca element de noutate, eveniment, lansări.

 

Primim spre testare produse și servicii? Da. Atunci le prezentăm ca atare: experiment, noutate primită la testare, informare.

 

Scriem că un produs/serviciu este SUPER-FAVORITUL nostru, cel mai bun, ceva grozav? Atunci chiar să fie așa. Să fie produsele pe care le și cumpărăm în viața de zi cu zi. Asta înseamnă autenticitate.

 

Altminteri nu e nicio rușine să scrii despre un produs strict ca element de noutate, fără să-i dai o notă personală falsă și fără să spui că-l folosești dacă nu o faci. Mi se pare cel mai corect și nu cred că s-ar supăra nimeni.

 

Reclamele de la televizor sau paginile semnalizate de reclamă din reviste sunt chestiuni „stas”: sunt machete, clipuri venite de-a gata, pentru care se cumpără spațiu. Dacă vezi o reclamă la brânză la televizor sau o poză cu un săpun ocupând o pagină dintr-o revistă, cu sigla lângă poză, știi că e reclamă. Nu e niciun ascunziș acolo.

 

Când oferi unui brand spațiu personalizat, scris/fotografiat/filmat de tine pe canalul tău, în care lauzi produsul din toată inima, nu se poate spune că e doar o reclamă. Pui ceva din tine acolo. E vocea ta, e viața ta. Oamenii intră să citească/urmărească fiindcă au încredere în tine că nu-i prostești.

 

Chiar dacă e un parteneriat semnalizat, nu se gândesc că e doar o reclamă, un corp străin implantat în canalul tău de comunicare. Se gândesc că scrii/pozezi/filmezi despre acel produs fiindcă realmente îți place, nu doar pentru că ai primit niște bani ca să spui că îți place.

Eu vorbesc aici inclusiv din postura de CONSUMATOR de media care nu vrea să fie prostit.

 

Am urmărit ani de zile multe site-uri, bloguri și canale de YouTube care – de la un punct încolo – m-au dezamăgit fiindcă în fiecare zi exista un alt produs/serviciu/local care era „the one”.

 

La un moment dat am realizat că undeva există o convenție: că acel „iubesc produsul X/locul Y” e mai mult o sintagmă decât o realitate.

 

Nu sunt vreun model, sunt un om ca oricare altul, cu o platformă de nișă care va rămâne DE NIȘĂ.

 

Repet, nu dau lecții nimănui, spun doar cum mi-ar plăcea mie să fie lucrurile, dacă tot vorbim despre autenticitate.

 

Am scris cele de mai sus fiindcă zilele astea am văzut mult hate în social media despre „influencerii” care „promovează orice pentru bani”. Nu, nu toți. Și aici nu mă refer doar la mine.

 

Cunosc zeci de oameni care fac conținut bun și își selectează cu mare atenție proiectele, sunt mult mai mulți decât crede lumea, doar că se văd mai mult exemplele negative. Și e mai ușor să bagi totul la grămadă.

 

Mi s-a întâmplat să refuz proiecte – inclusiv în această perioadă – spunându-le oamenilor, cu toată sinceritatea, că eu NU folosesc un anumit produs și că nu mi se pare okay să îl promovez.

 

Niciodată nu s-a supărat nimeni. Din contră, au revenit ulterior cu alte propuneri și produse, peste luni sau ani, și unele chiar mi s-au potrivit.

 

De asemenea, am primit de multe ori spre testare produse care nu mi s-au potrivit, care nu erau pe profilul meu sau pe gustul meu. Le-am primit ca membru al presei, dar nu am scris despre ele tocmai din motivele de mai sus. Nu mi se potriveau. Le-am mulțumit celor care le-au trimis, dar atât.

 

Primesc de multe ori mesaje sau emailuri de la tinere fete care vor să se apuce de „influencing” și care îmi spun că „Vor să își facă blog ca să colaboreze cu brandurile”. Și eventual îmi cer și contactele unor branduri ca să le poată trimite „o propunere de colaborare”.

 

Le spun sincer părerea mea, cu cât de multă blândețe pot, și le dau cu dragă inimă și contactele brandurilor, ca să-și încerce norocul. Fiecare e liber să viseze, dar când te apuci de un lucru doar ca să faci bani din el nu ai cum să reușești.

 

Nu poți să ai o voce reală dacă acea voce nu trâmbițează decât produse și nimic altceva. Când nu oferi altceva în afară de „Iată produsul X”. ”Ba nu, iată produsul Y”.

 

Cred că poți să fii autentic în ceea ce recomanzi și transmiți în măsura în care ești liber. Când știi că ai un „CEVA” al tău – o abilitate, un skill, o calitate monetizabilă – care va exista mereu, indiferent de trenduri și de modă, astfel încât refuzarea unui proiect – sau a zece proiecte – nu este un capăt de țară, fiindcă nu vei înceta să exiști ca voce pe domeniul tău, indiferent care ar fi acela.

 

Și, indiferent dacă e vorba despre un restaurant, o cremă, o haină, un voucher, un festival, o cafea sau orice altceva, suntem ceea ce consumăm și ceea ce ne place atunci când nu se uită nimeni, când nu face nimeni poze și când nu ne plătește nimeni. Aceia suntem noi, cei reali, indiferent dacă ne place sau nu.