O zi reușită începe cu o cafea bună și se termină cu un vin bun.

 

Este unul dintre adevărurile generale ale vieții: dacă o cafea bună ne ajută să întâmpinăm ziua în poziție de „drepți”, pregătiți pentru orice vine, vinul este semnalul de „pe loc repaus”. A trecut ziua, deci poți să expiri adânc și să-ți îmbrățișezi zona de confort.

 

Nu mi-am dat seama de farmecul real al acestui tabiet decât în perioada de doi ani în care nu am avut voie să beau nici picătură de alcool, din cauza unor alergii și intoleranțe.

 

Dacă am suferit când am pus unele alimente pe lista (lungă) de „NU”, la alcool n-am simțit pe atunci niciun regret.

 

Beam oricum foarte rar, gluma preferată în cercul meu de prieteni fiind că „Diana nu înțelege alcoolul”.

 

În acea perioadă am început să privesc altfel oamenii pe care-i vedeam cu un pahar în mână, mai ales pe femeile care-mi plăceau ca personalitate, ca spirit, ca mod de viață, și pe care le vedeam savurând un pahar.

 

Am devenit un fel de Tyrion din „Game of Thrones”, dar pe de-a-ndoaselea: „I DON’T drink and I know things”. Privind, mi-am dat seama că eu chiar nu înțelegeam vinul.

 

Îl priveam matematic, ca pe un scop în sine. De fapt, vinul era…

 

UN TABIET, UN MIJLOC, UN CATALIZATOR

 

Vinul este un semn de punctuație al momentelor din discuție. Te oprești, iei o înghițitură, îți tragi sufletul.

 

Este un moment de reflecție: chiar dacă ești într-o mare de oameni, când te apropii de pahar și miroși buchetul, apoi iei o înghițitură, spui de fapt „Pauză, am nevoie de un moment doar al meu”. Ca o introvertită, am rezonat puternic cu asta.

 

Este un pretext de mindfulness: de întoarcere din sferele minții care râșnește neîncetat în zona simțurilor. Sunt aici, acum, beau acest vin cu gust fructat, simt asprimea lui, mă conectez la prezent.

 

Este, mai ales pentru o femeie, un mod de a evada elegant dintr-o discuție nedorită. Te lași în scaun, bei o înghițitură de vin, privești pe geam. Te-ai deconectat de restul lumii.

 

Nu-i de mirare că vinul a inspirat atâtea metafore, fiind numit chiar „poezie”. Vinul se mulează pe tine, nu invers. Tu ești paharul, vinul ia forma ta.

 

FEMEILE ȘI PAHARELE LOR CU VIN

 

Relația „liberă” a femeilor cu vinul este de dată relativ recentă.

 

Nu e ca și cum femeile nu au băut de la începutul vremurilor, dar alcoolul era asociat mai degrabă cu scriitoarele boeme, cu artistele care își găsesc inspirația într-un pahar de vin, cu franțuzoaicele rebele. Pe scurt, cu acele femei care au CURAJUL de a trăi și a se comporta precum bărbații, cu tot cu dreptul de a-și asuma tabietul unui pahar.

 

Încetul cu încetul, vinul a devenit un tabiet unisex, iar femeile au pătruns inclusiv în inima breslei vinificatorilor, au început să gestioneze branduri viticole și să își pună amprenta pe povestea profundă a vinului.

 

În secolul trecut, una dintre persoanele care au contribuit la promovarea indirectă a vinului ca obicei de lifestyle a fost Jacqueline Kennedy.

 

În 1962, Jackie, pe atunci Prima Doamnă a Statelor Unite, a deschis Casa Albă către telespectatorii americani, printr-un tur televizat la oră de vârf. Gândit special pentru a promova recenta restaurare și redecorare a reședinței prezidențiale, turul a fost urmărit de 80 de milioane de oameni și a primit un Emmy onorific.

 

Unul dintre elementele centrale ale noului design al Casei Albe era o masă de dining superbă, cu tot cu pahare de vin din cristal.

 

În perioada imediat următoare, paharele de vin din cristal au „explodat” pe piața americană.

 

Brusc, orice femeie își dorea pe masa ei un set de pahare de cristal cu care să-și încânte invitații, iar vinul era reconfirmat ca simbol al limbajului universal al lumii.

 

VINURI ȘI POVEȘTI

 

În 2015, publicam pe site un articol care se intitula „Povestea vinului, spusă de un avocat care scrie cărți de povești”. Era povestea Andreei Micu, avocat și autoare de cărți pentru copii, dar și inima brandului românesc AVINCIS.

 

De atunci încoace, Andreea și cu mine ne-am tot promis că ne reîntâlnim și că povestim despre vinuri, doar că viața ne-a luat prin surprindere, cum face ea de obicei, și abia acum continuăm povestea începută la cea dintâi discuție a noastră.

 

Fiindcă AVINCIS este și un brand „la feminin”, mi-am dorit ca primul articol din seria noastră să fie o trecere în revistă a relației femeilor cu vinul, dar care să ne conducă spre o altă zonă, deopotrivă feminină și literară.

 

De multe ori se fac pairing-uri între mâncăruri și vin, dar… de ce nu între cărți și vin? Ce vin se potrivește cel mai bine stării de spirit pe care ți-o dă o anumită poveste?

 

Pentru femeile care citesc, un pahar de vin este un mod de procesa stările pe care le trezește o carte bună. Trăiești emoțiile altuia ca și cum ar fi ale tale și, din când în când, te întorci în lumea ta ca să le decantezi cu o înghițitură de vin.

 

Eu am constatat, la ieșirea din cei doi ani de „prohibiție” că momentele în care simt să-mi torn un pahar de vin sunt cele în care mă afund într-o poveste. O lumânare parfumată, un pahar cu vin și o carte sunt cel mai bun mod de relaxare după o zi lungă.

 

Am ales, așadar, trei vinuri AVINCIS și trei cărți care se potrivesc cu tabietul unui pahar cu vin.

 

Întâmplător, de această dată sunt tot povești cu femei, fiindcă acestea au fost lecturile recente care m-au mișcat:

 

3 CĂRȚI ȘI 3 VINURI

 

 

VINUL: NEGRU DE DRĂGĂȘANI de la AVINCIS

 

Este unul dintre cele mai premiate și iubite vinuri de la Avincis, realizat dintr-un soi unic, originar din zona Drăgășani. Încrucișarea exactă de soiuri de struguri din care a rezultat se află încă sub semnul misterului, iar buchetul este unul intens, condimentat, cu aromă de violetă, cireșe negre și afine. Este un vin intens, potrivit pentru a puncta momentele unei povești în care personajele se afundă dintr-o zonă întunecată înapoi în lumină și apoi iar în întuneric.

CARTEA: CARE SANTOS – ”Jumătate de viață”

 

Există mereu un fir de speranță care străbate scriitura lui Care Santos, chiar dacă personajele ei sunt aproape mereu tulburate de trecut, de regrete, neîmpliniri și remușcări.

 

Este și cazul celor 5 prietene din “Jumătate de viață”, care se regăsesc după 30 de ani, în Spania anilor ‘80, și își recompun, bucată cu bucată, traseul vieților lor.

 

De la statutul femeii în Spania “generalisimului” Franco până la prejudecățile adânc-înrădăcinate în fibra socială a lumii moderne, Care Santos abordează distanța dintre modul în care o femeie își imaginează viața când este tânără și ceea ce va ajunge să trăiască de fapt.

 

Deși tema e răscolitoare, “Jumătate de viață” nu deloc e o carte tristă, acesta fiind marele merit al lui Santos.

 

Cărțile ei sunt mereu o combinație de întuneric și lumină, iar personajele sunt prezentate tridimensional, ca niște oameni în carne și oase, nu doar niște spectre definite de suferința sau de neimplinirile proprii.

 

Ba chiar se strecoară și multă ironie și umor în condeiul ei.

 

***

VINUL: AVINCIS VILA DOBRUȘA ROZE – CABERNET SAUVIGNON

 

Am ales acest vin roze, light, cu aromă de zmeură și grepfruit, pentru că m-a dus cu gândul seninătatea momentelor pe care le ținem minte, dintr-o viață de om.

 

Personajele cărții de mai jos se întorc de mai multe ori pe parcursul poveștii la legătura lor cu vinul, pe care îl asociază cu libertatea și cu sentimentul de a avea toată viața înainte.

 

Când se regăsesc după mai mulți ani, aleg să bea același vin care le plăcea demult, ca o trimitere către visurile tinereții și către proiecțiile făcute atunci.

 

CARTEA: ANNA HOPE – AȘTEPTĂRI

 

La fel ca “Jumătate de viață” a lui Care Santos, „Așteptări” are ca temă prietenia între femei și evoluția ei în timp, cu tot cu micile rivalități care apar, cu invidiile subtile și comparațiile amare.

 

Cartea prezintă viața a trei prietene, întinsă de-a lungul unui deceniu, mai precis modul în care viața le transformă pe fiecare dintre ele, dar și dinamica relațiilor lor.

 

E o carte simplă, bine scrisă și foarte “raw” în ceea ce privește emoțiile. S-ar putea numi și “O educație emoțională”, fiindcă aceasta este tema recurentă.

***

***

VINUL: Vinul spumant Avincis, obținut prin metoda tradițională.

Este un cupaj din 25% Pinot Noir și 75% Crâmpoșie Selecționată, acesta din urmă fiind un soi de strugure care merge în timp până în perioada dacică, printre puținele care au supraviețuit epocilor. Crâmpoșia s-a adaptat perfect zonei viticole Drăgășani, iar buchetul acestui vin spumant duce cu gândul la flori albe, vin cosit și brioșă. Textura vioaie, de „vin cu bule” este potrivită cu atmosfera dulce-amară a seriei de cărți de mai jos.

 

CARTEA: Seria ”DOAMNELE DE MARȚI”, de Monika Peetz

 

Nu este o carte singulară, ci o serie care urmărește viețile a cinci prietene care se cunosc la absolvirea unui curs de limba franceză și decid ca în prima zi de marți din fiecare lună să bea un pahar împreună, la o anumită terasă.

 

Au masa lor, locul lor și ajung să fie numite „doamnele de marți”. Doar că viețile lor nu sunt deloc atât de simple pe cât li se par oamenilor care le privesc.