Despre tot ce-i fin și fain

Nu există ,,N-am voce”! Cum descoperă Lucia Ciubotaru talentul pe care nu știai că-l ai

By 31 octombrie, 2016People
read time 2 min
 
31 octombrie, 2016

Nu există ,,N-am voce”! Cum descoperă Lucia Ciubotaru talentul pe care nu știai că-l ai

Cum ar fi dacă tot ceea ce ai crezut vreodată despre vocea ta s-ar dovedi greșit și pur și simplu… n-ai știut tu cum s-o folosești la adevărata ei forță?

by

Dacă peștișorul de aur cu cele trei dorințe s-ar materializa vreodată în existența mea zilnică, știu deja pe ce le-aș folosi. Pe toate trei. Aș vrea să am o voce extraordinară. Nu ca să întorc toate scaunele la ,,Vocea României”, ci pentru că nu mi se pare nimic mai frumos decât să poți să cânți. Fie că o faci în duș, la karaoke, sau într-o zi în care ești singur acasă și nu-ți poți scoate din cap o anumită melodie.

 

În fantezia mea există însă o mică problemă: nu am voce. Deloc. Am și acum înregistrări cu mine, de pe la 4-5 ani, interpretând cu patos ,,Fotoliul din odaie și o carte ce-ai uitat-o pe noptieră…”, dar imediat după acel episod se încheie cariera mea vremelnică de cântăreață. Imediat ce mi s-a schimbat vocea, am pierdut bucuria de a cânta, devenind conștientă că sunetele pe care le emit sunt mai degrabă pentru spart pahare decât pentru încântat suflete.

 

,,Eronat”, spune trainerul de voce Lucia Ciubotaru, în atelierul ei din Pipera. ,,E adevărat că toți avem un atu, un talent, care se manifestă când suntem mici și pe care alegem să-l explorăm. Când aveam trei ani, eu cântam, era instinctiv, așa că mi-am format corzile vocale și a devenit zonă de confort pentru mine, tot așa cum un copil care a jucat tenis de mic și-a dezvoltat dexteritatea asta”.

De cele mai multe ori, convingerile noastre legate de vocea pe care o avem sau n-o avem au legătură cu factori externi: cineva ne-a spus că nu avem voce, nu am fost încurajați în acest sens, nu ne-a plăcut sunetul propriei voci și câte și mai câte. ,,Dacă iau pe cineva de pe stradă, cineva care n-a cântat niciodată, garantez că în două săptămâni îl fac să cânte”, explică Lucia. ,,Toți avem corzile vocale, afonie nu există, s-au făcut și studii în acest sens”.

 

Venind de la altcineva, aș fi putut spune că e o vorbă aruncată-n vânt, dar Lucia face asta de toată viața: cântă și îi învață pe alții să cânte. A cântat cu Direcția 5 acum 22 de ani, apoi a plecat în Olanda unde a devenit profesor de muzică, s-a certificat într-o metodă inovatoare numită CVT (Complete Vocal Technique), creată de Cathrine Sadolin, iar acum face naveta între Olanda și ,,Atelierul de Voce” deschis în România alături de Loredana Groza.

lucia-loredana

 

,,În muzică totul începe de la a-ți iubi propria voce”, explică ea. ,,De multe ori ne auzim înregistrările și spunem, în gând, «Oh, Doamne, vocea mea… of!», dar de fapt de la ea începe totul”. 

 

În Olanda, Lucia predă tehnică vocală și colaborează inclusiv cu școlile și cu primăria, făcând lecții cu profesori sau funcționari care au de-a face cu publicul. ,,Profesorii vorbesc într-o funcție neutrală care nu le permite să acopere vocea copiilor, mai gălăgioși. Așa că încep să țipe ca să fie auziți. Doar că atunci când ridici tonul, pierzi metalul din voce și e o tensiune constantă. Mulți profesori fac, la bătrânețe, noduli pe corzile vocale din acest motiv”.

 

,,Uite, ca să înțelegi mai bine, ți s-a întâmplat să vorbești la telefon și să dai un volum mai ridicat vocii ca să te faci auzită, iar apoi să te simți epuizată când închei conversația?”, îmi explică ea. ,,Tu pui volum, te străduiești, dar corzile tale vocale sunt într-o poziție deschisă, iar asta merge împotriva ta. E ca și cum ai încerca să cânți tare și încet în același timp”.

 

Meseria Luciei este să-i învețe pe oameni, fie ei profesori, cântăreți sau businessmeni care țin speechuri în public, cum să-și folosească corzile vocale în funcție de contextul în care se află. Principiile tehnicii CVT țin de anatomie, de știință, nu e doar o teorie bazată pe constatările unui antrenor vocal, ci produsul unor studii făcute pe folosirea efectivă a corzilor vocale.

Ce este tehnica CVT?

Deși n-am nicio tangență cu muzica, recunosc că m-a fascinat să aflu culisele CVT. Oricine a urmărit concursurile muzicale precum ,,Vocea României”, ,,X-Factor” sau ,,Megastar” este cât de cât familiarizat cu unii termeni vehiculați în explicațiile juriului: ,,voce de cap”, ,,voce de piept” și așa mai departe. Tehnica CVT inventată de daneza Cathrine Sadolin elimină astfel de delimitări și, chiar și pentru un outsider, teoria ei e foarte logică.

 

Nu există voce de cap sau de piept, există o singură voce, cea provenită din corzile vocale, iar capul sau pieptul sunt doar cutii de rezonanță. Sunetul se propagă inclusiv prin oase: dacă țipi cu urechile astupate, vei simți cum zgomotul vibrează în tot corpul.

 

Cathrine Sadolin consideră că diferența dintre sunete este dată de METAL. Sunetele se află în noi din naștere, depinde doar de cum învățăm să le folosim și să le adaptăm la fiecare situație în parte. Fiecare situație impune un anumit ,,setting” – o sumă de elemente pe care trebuie să le îndeplinim, de la poziția limbii, ținutul corzilor vocale într-o anumită poziție, închisă sau deschisă, până la modul în care respirăm sau dăm aerul afară. ,,În CVT nu există sunet pe care vocea umană să nu îl poată face și care să nu fie descris detaliat”, explică Lucia. ,,În funcție de setting, de cum îți setezi corzile vocale, poți face fix ceea ce vrei cu ele”.

 

Setting-urile sunt stabilite de Cathrine Sadolin împreună cu profesori și medici, după analize detaliate, iar dacă respecți regulile, vocea îți va produce rezultatul dorit. ,,Avem bariere mentale foarte puternice, dar odată depășite realizăm că toate teoriile care împart vocile pe categorii sunt doar termeni, concepte și atât. Corzile vocale sunt ca două elastice care se extind cum vrem noi, trebuie doar să înțelegem cum să lucrăm cu ele”.

Dacă e atât de simplu, de ce n-o facem toți, instinctiv?

Auzim adesea despre respiratul din diafragmă (am scris și eu cândva despre asta, AICI) și tot diafragma este esențială în folosirea vocii noastre. Diafragma e prinsă de plămâni, de partea de jos a coastelor, dar și în spate, de coloana vertebrală. Când ții mâinile în talie și tușești, simți cum vibrează toată zona, doar că adesea nu conștientizăm tot spațiul pe care îl avem pentru ca vocea noastră să rezoneze.

 

La Conservator, în România, Lucia recunoaște că nu i s-a explicat niciodată concret cum să folosească diafragma. ,,Practic la naștere diafragma e strânsă, ca o parașută închisă, iar când se taie cordonul ombilical parașuta se deschide și aspiră aer. Aici este cheia în inspirație și expirație, la cântat și la vorbit: diafragma inspiră aerul, nu noi inspirăm singuri, nu trebuie să fie ceva conștient”.

 

Inspirația este singurul moment în care nu folosim niciun mușchi, nu e un proces activ, pentru care trebuie să ne luăm avânt și să tragem aer în piept. Încearcă să faci un exercițiu de respirație din diafragmă și îți garantez că te vei pierde undeva la partea cu ,,inspiratul și expiratul”, fiindcă încercând să controlezi inspirația vei pierde ritmul. Exact asta se întâmplă și în muzică, în public speaking sau în orice demers în care vocea are un rol esențial.

 

,,Noi, cântăreții, avem tendința de a inspira singuri, de a ne strădui să tragem aerul în loc să lăsăm diafragma să-și facă treaba”, explică Lucia. Și-a dat seama de acest lucru la câțiva ani după ce plecase din România în Olanda, când preda lecții de canto unor tineri. Într-o zi, a venit un băiat care voia să învețe ,,grunt”, o tehnică folosită în Heavy Metal, care se bazează pe corzile vocale foarte deschise.

 

Lucia i-a spus că nu știe cum să-l învețe așa ceva, dar băiatul a continuat să vină, iar într-o zi i-a adus un articol dintr-un ziar și i-a spus că acel decupaj l-a dus cu gândul la ea. ,,Poate te ajută”, i-a zis el. Habar nu avea, probabil, că o să-i schimbe viața pentru totdeauna.

 

În ziar era o fotografie a lui Cathrine Sadolin, inventatoarea unei noi tehnici vocale, care venea în Olanda să țină un seminar. Până atunci, în Europa, muzica clasică impusese un anumit setting, un mod de a ține maxilarul și mandibula și de a controla aerul, numit loose-jaw, considerat sunetul ideal. Și da, e sunetul perfect pentru operă, doar că nu poți să creezi sunete rock sau pop la un anumit nivel doar pe loose-jaw, ai nevoie de alte date tehnice, de alt setting.

 

Lucia și-a rezervat un loc la seminarul lui Cathrine Sadolin, de la Conservatorul din Utrecht, iar întâlnirea cu ea i-a schimbat viața. ,,M-am dus cu o melodie la care răgușeam tot timpul, fiindcă eu voiam să cânt rock și funk cu loose-jaw. În cinci minute, femeia asta mi-a schimbat viața, așa că am decis să mă înscriu la cursurile ei din Danemarca și să devin profesor certificat CVT”. 

lucia-ciobotaru-1

 

La ce ne ajută CVT-ul dacă nu suntem cântăreți, actori, public speakeri?

Asta a fost marea revelație a întâlnirii cu Lucia. Da, poate mi-ar plăcea să ajung la un moment dat să pot cânta, pentru propria-mi plăcere, dar în 99% din timp nu-mi petrec viața pe o scenă. Îmi folosesc însă vocea în fiecare zi, iar modul în care aleg să o fac este definitoriu.

 

,,De multe ori, ca femei, nu avem prestanță fiindcă nu știm să ne folosim vocea”, explică Lucia. ,,Uneori aplicăm un ton care mai degrabă cere protecție în loc să inspire putere, ridicăm niște decibeli în loc să ne folosim metalul din voce și să putem fi luate în serios”, explică ea.

 

Într-o oră cu Lucia am învățat despre culoarea sunetului – dark și light – despre cum să țin limba ca să obțin un anumit setting și o anumită voce, despre cum să conștientizez schimbarea de setting atunci când citesc sau țin un discurs și trec de la un pasaj la altul sau cum cântă artiști precum Bonnie Tyler și care e setting-ul pentru a obține asemenea sunete.

 

Mai are și acum cursanți, inclusiv voci bune și lucrate, care vin cu bariere mentale construite în ani de zile, fiindcă un anumit profesor le-a spus cândva că melodia cutare nu li se potrivește sau că ei nu pot cânta decât un anumit ton și un anumit stil. Lucia știe prea bine asta, din experiență proprie.

 

,,În lecțiile mele din copilărie, totul pornea de la un NU: nu e bine, nu ești bună, nu așa, nu e corect… Mă duceam plângând și veneam plângând”, își amintește ea. ,,Dacă nu era exact cum spunea profesoara, nu era bine. Făceam niște exerciții care nu mă duceau nicăieri și nu mi se explica nimic, totul îmi venea mai mult instinctiv”.

 

Acum, ca unică reprezentantă CVT în zona Europei de Est, misiunea Luciei este să-i dezvețe pe oameni de convingerile păguboase despre ceea ce pot sau nu pot să facă cu vocea și să le deschidă un nou orizont de posibilități. Și ce poate fi mai frumos decât să dai voce cuiva sau să împrietenești cu propriile sunete niște oameni care n-au știut niciodată cât de grozavi și expresivi ar putea de fapt să fie?

lucia-ciobotaru-5

 

Pe Lucia Ciubotaru și echipa ei o găsiți în cele două sedii ATELIERUL DE VOCE. Mie întâlnirea noastră mi-a schimbat optica despre vocea mea și m-a făcut să-mi plac mai mult propriile sunete. Pentru că, așa cum spune ea, totul, chiar totul începe de la a-ți iubi vocea.

2 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.