Despre tot ce-i fin și fain

Puerto Rico: locul în care m-aș întoarce oricând, din toată inima

By 1 februarie, 2019Travels
read time 10 min
 
1 februarie, 2019

Puerto Rico: locul în care m-aș întoarce oricând, din toată inima

Dintre toate insulele din Caraibe, cea pe care am visat mereu s-o vizitez a fost Puerto Rico. Și, poate mai mult decât speram, așteptarea a meritat cu prisosință.

by

Mi-am dorit toată viața să ajung în Puerto Rico, dar din motive care aveau prea puțin de-a face cu geografia. Vedeți voi, primul meu job, la 13 ani, a fost la o revistă de seriale și telenovele care vindea în România câteva sute de mii de exemplare la fiecare două săptămâni.

 

Comparativ cu România anului 2019, unde cea mai vândută revistă de la noi abia sare ocazional de 20.000 de exemplare, acesta era un adevărat fenomen, prilejuit de faptul că, pentru prima oară, românii aveau acces la o lume mai frumoasă și mai colorată decât cea din serialele bulgărești sau rusești. 

 

 

Spun „job” fiindcă era un job în deplinătatea cuvântului: veneam de la școală, unde eram în clasa a șaptea, mă așezam la birou și începeam „treaba”. Mai exact traduceam din spaniolă și scriam articole care apoi erau publicate, cu numele meu, în teancul de reviste pe care le am și acum acasă. Actorul meu preferat, despre care iubeam să scriu, era din Puerto Rico și se numea Osvaldo Rios. Am scris despre el cât pentru două vieți, a fost eroul copilăriei mele și, dacă e să fiu complet sinceră, a fost și primea mea pasiune adolescentină.

 

 

 

 

Am ajuns în San Juan de Puerto Rico în cea de-a doua oprire cu croaziera Royal Caribbean și mă așteptam, cât se poate de sincer, să fie o insuliță colorată și cam atât. S-a dovedit a fi, în schimb, una dintre cele mai frumoase surprize ale vieții mele de călător cu state vechi. Doar în Brazilia, o altă țară cu „sangre caliente” am mai simțit aceeași căldură și bunătate din partea oamenilor.

 

 

 

 

Există oameni buni și calzi în multe locuri din această lume, dar energia sudamericanilor nu se compara cu a niciunui alt popor. Te învaluie și îți dă un sentiment straniu de familiaritate, ca și cum te-ai afla acasă deși ești mai departe de casă ca oricând.

 

Puerto Rico are culoare, muzică, poftă de viață și acea căldură neverosimilă. Are o arhitectură de o cochetărie ireală și, mai ales având în vedere că își revine după un uragan care a ucis aproape 5.000 de oameni, este conservat și îngrijit impecabil. Centrul lor vechi, Old San Juan, ar putea servi oricând drept model pentru al nostru.

 

Cât despre oameni… deși au pierdut și au reconstruit totul în ultimul an, după uragan, cele mai largi zâmbete tot aici le-am văzut. Am văzut mulți oameni buni, care trăiesc viața cu poftă, oricât de puțin ar avea. Am fost inclusiv în favelas-ul lor, ”La Perla”, pe care uraganul aproape l-a distrus cu totul, dar unde printre clădirile dărăpănate oamenii împodobiseră brazi de Crăciun și răsuna muzica. Nu „Despacito”, deși videoclipul lui Luis Fonsi a fost filmat având pe fundal exact clădirile din ”La Perla”. ”Despacito” răsuna, în schimb, în Plaza Colon, chiar în centru.

 

 

 

M-aș întoarce oricând în Puerto Rico și sigur mă voi întoarce cândva, tot pe un vas de croazieră, fiindcă mi se pare cel mai facil și plăcut mod de a ajunge aici. Un zbor din România are cel puțin două escale și durează în total circa 25 de ore, la prima căutare pe Google. 

 

Ca o paranteză, la momentul în care Maria, Irma și celelalte uragane făceau ravagii în San Juan de Puerto Rico, St. Thomas sau St. Maarten, vasele companiei „Royal Carribbean” s-au transformat din vase de croazieră în misiuni umanitare de facto. Au transportat oameni, animale, cai, fân pentru cai și tot ce era nevoie la momentul respectiv. Asta pentru că de multe ori aud, în general de la oameni care nu au fost niciodată într-o croazieră, despre cum vasele sunt un „rău” adus acestor comunități.

 

Realitatea este că, în absența vaselor de croazieră, tot mai puțini oameni ar veni aici și, implicit, o bună parte din afacerile locale ar intra în faliment. Este o elementară realitate economică, mergând dincolo de preferințele personale pentru croaziere sau alte tipuri de turism.

 

 

Plimbându-mă printre clădirile cu fațade colorate din cartierul ”La Perla”, am rememorat un moment de la conferința de presă pentru ”Symphony of the Seas”, care îmi rămăsese în minte datorită componentei emoționale neașteptate. La momentul respectiv, un jurnalist din Puerto Rico s-a ridicat în picioare și a vrut să mulțumească personal oficialilor companiei pentru tot ce au făcut pentru statul Puerto Rico și pentru faptul că i-au ajutat compatrioții să treacă peste un moment negru din istoria lor recentă.

 

La momentul respectiv mi s-a părut ciudată această manifestare de emoție, dar vizitând Puerto Rico am înțeles impactul pe care îl are acest tip de turism asupra insularilor, cu atât mai mult în momentele critice. Fie că îți place sau nu, aceasta este realitatea, dovadă fiind doar miile de tururi turistice care se vând săptămânal și care ajută ghizi precum Adrian, din poza de mai jos, care s-a străduit să ne arate orașul lui în mod cât mai autentic și colorat, inclusiv interpretându-ne o melodie superbă la acest instrument ciudat, numit güiro.

 

 

 

Aș reveni, așadar, la Puerto Rico. Ca să stau de vorbă cu oamenii, să mă plimb pe străduțe, să mănânc empanadas și să mă bucur de plajele mari, cu nisip fin și apă transparent de albastră. Și să ma gandesc, cu duioșie și recunoștință, unde a ajuns acea fetiță de 13 ani care a descoperit bucuria de a fi jurnalist dintr-o joacă, fiindcă îi plăcea să scrie, iubea spaniola și avea un crush pentru Osvaldo Rios.

 

 

Puerto Rico a fost una dintre opririle din croaziera făcută pe vasula ”Allure of the Seas”. Despre experiența completă am scris AICI.

Fotografii: Diana Cosmin

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



4 Comments