Iubesc mirosul hârtiei tipărite, dar în ultimii ani citesc într-o mulțime de moduri.

 

Mai precis, mi-am construit mai multe straturi de „consum” pe zona de carte, astfel încât să susțin domeniul în moduri diferite: fie cumpărând cartea fizică, fie varianta ei digitală, fie având abonament la servicii specializate care oferă acces la mai multe titluri, contra unui abonament.

 

Jonglez între ele în funcție de moment și de oportunitate, dar am observat că mi-am dezvoltat niște linii clare.

 

 

Cărțile autorilor preferați sau volumele care îmi plac foarte mult trebuie neaparat să se regăsească fizic în bibliotecă. Chiar dacă le citesc digital, ajung să le cumpăr și fizic.

 

Apoi, există cărțile pe care știu că nu le voi citi a doua oară și pe care fie le cumpăr fizic și apoi le donez la un ONG care vinde cărți pentru a ajuta animalele (și despre care am povestit foarte des pe Instagram: BOOKS FOR ANIMALS), fie le citesc digital.

 

La acest capitol secund, Voxa a fost un serviciu care m-a ajutat foarte mult în ultimul an și jumătate, mai exact din februarie 2022 când mi-am făcut abonamentul, după ce am făcut și un proiect FINE SOCIETY X VOXA.

 

În acest interval, am citit pe Voxa 41 de titluri și am în bibliotecă 84 de alte titluri salvate care își așteaptă rândul.

 

Nu le-am numărat eu, mi le-a numărat aplicația.

 

Pentru că efectiv am pus la treabă serviciul, am decis – alături de Voxa – să facem o retrospectivă a experienței mele cu cititul în app.

 

Important, de la bun început: am spus de multe ori că eu nu am Kindle, nici tabletă, dar citesc pe telefon.

 

Am un telefon cu ecran mare, iar avantajul aplicațiilor de citit este că poți seta dimensiunea fontului și luminozitatea astfel încât experiența să fie odihnitoare pentru ochi.

 

De altfel, un lucru pe care l-am observat de curând și pe care îl asociez cu tabieturile (sau fixurile) de cititor cu experiență este faptul că unele cărți fizice au un scris atât de mic și de înghesuit încât, din momentul în care le răsfoiesc, îmi și imaginez cât de obositoare va fi lectura.

 

Prin urmare, în aceste cazuri prefer să aleg varianta digitală a cărții, ca să îmi pot seta eu dimensiunea și luminozitatea.

 

Concluziile mele, după un an de citit pe Voxa:

 

Pot să fiu nehotărâtă și spontană… și e okay

 

Dacă plec în vacanță cu 2 cărți în geantă, din momentul în care ies pe ușă deja simt nevoia de alte cărți.

 

Mi s-a întâmplat de nenumărate ori ca o anumită carte să pară lectura perfectă acasă, dar în avion, pe plajă sau pe vârf de munte pot să am chef de cu totul alte povești.

 

Acum, aceste „alte povești” sunt disponibile, cu miile, în aplicație, adică pot intra să văd care dintre cele 75.000 de cărți (câte are Voxa în acest moment) se mulează pe dispoziția mea de la momentul respectiv.

 

Uneori am chef de biografii, alteori de beletristică, câteodată aleg ceva profund, iar altădată am dispoziție de o lectură ușoară, mângâietoare. Și e perfect normal!

*******

Am parte de surprize plăcute

 

Multe dintre titlurile citite de mine pe Voxa au fost cărți pe care nu le-aș fi ales în librărie sau nu mi-ar fi sărit în ochi pe raftul fizic.

 

Nu le-am observat acolo, nu mi-au vorbit, în schimb explorând categoriile din aplicație și citind câteva pagini, m-au prins.

 

De exemplu Ohara Dovovetsky – Puzzle cu pețitoare sau Ioana Bâldea-Constantinescu – Dincolo de portocali, două dintre lecturile care mi-au plăcut enorm în acest an.

 

Iubesc ideea de bibliotecă în care poți să răsfoiești după bunul plac: să încerci o carte, s-o lași, să iei alta, să te întorci la cealaltă.

 

Exact asta pot să fac în aplicație, ca și cum aș avea toată biblioteca „la purtător”.

 

****

Pot să mă răzgândesc

 

Cele 41 de cărți citite pe Voxa din februarie 2022 până acum sunt doar cele finalizate.

 

Pe lângă acestea, am mai început și abandonat diferite titluri, fiindcă nu erau pentru mine.

 

Nu înseamnă că erau cărți proaste, ci pur și simplu nu mi se potriveau ca temă, stil de scriitură sau nu eram în momentul potrivit pentru a le savura pe deplin.

 

Pe unele poate le voi relua cândva (fiindcă au rămas în aplicație ca începute), pe altele nu, dar a fost mult mai simplu și mai puțin frustrant decât să rămân cu un teanc de cărți… nesatisfăcătoare.

 

****

Testez și butonez după bunul plac

 

Nu sunt o fană a audiobook-urilor – eu consum cărțile cu ochii, nu cu urechile, cum îmi place să spun – dar puținele tentative avute în ultimul an le-am avut tot pe Voxa.

 

Pentru că diferite titluri erau la îndemână, am consumat câteva capitole sub format audio, chiar dacă le-am terminat ulterior în format clasic.

 

Nu aș fi cumpărat niciodată un audiobook în defavoarea unui e-book, dar având ambele formate în aplicație m-am bucurat să jonglez între ele.

 

****

Găsesc multe cărți scrise de autori români

 

Acesta este un mare plus pentru mine, fiindcă eu citesc multă literatură contemporană autohtonă, iar o mare parte din opera contemporanilor nu era disponibilă în format digital înainte de Voxa.

 

Cumpăram multe titluri străine în format e-book, dar rareori am găsit în variantă digitală cărțile autorilor români pe care mi-i doream, ceea ce le excludea automat din seria lecturilor mele spontane de călătorie.

 

Ba chiar am și descoperit autori români necunoscuți mie, precum Felicia Mihail, cu volumul Bigama sau Ioana Drăgan cu Povești misterioase cu femei și alte vietăți.

 

Din cele 41 de cărți din aplicație, 15 aparțin autorilor români, iar dintre cele începute sau care își așteaptă rândul cam 50% sunt românești.

 

****

Pot să fac „binging”

 

Această concluzie e pentru șoareci de bibliotecă de grad avansat, dar sunt momente în care fac pasiune pentru un anumit autor și vreau să citesc un șirag de cărți semnate de el.

 

Ca Picasso cu perioada albastră, și eu pot avea perioada Andrei Makine, perioada Ludmila Ulițkaia, perioada Yrsa Sigurdardottir…

 

Mai concret, la începutul lui 2023 am citit vreo 5 cărți de Eric-Emmanuel Schmitt, una după alta, pe Voxa.

 

Practic am completat din bibliografia lui ceea ce îmi lipsea și rămăsese necitit.

 

Mi-a fost nespus de simplu, doar dând o căutare în aplicație după numele autorului și apoi făcând slalom printre volume.

 

****

Am acces la cărți online și offline

 

Când am început cu aplicația, cărțile în format e-book erau disponibile doar dacă telefonul era conectat la internet, iar pentru călătoriile cu avionul aveam o procedură clară: deschideam cartea în aplicație, înainte de decolare, și citeam liniștită până la destinație, având grijă doar să nu închid cartea, din greșeală.

 

M-am descurcat și în această situație, dar de ceva timp lucrurile au devenit mult mai simple.

 

În prezent, Voxa are și varianta „Descarcă” pentru cărți, ceea ce înseamnă că nici măcar internetul nu mai este o opreliște: poți citi online sau offline cu aceeași ușurință.

 

În cea mai recentă deplasare la Paris, am citit pe Voxa „Trei ani de singurătate” (Meredith, Alone, pe titlul original), de Claire Alexander.

 

Jumătate la dus și jumătate la întors.