Am decis să scriu mai des despre arta contemporană și mă țin de promisiune.

 

Precedentele articole le găsiți aici:

 

Cum am ajuns să înțeleg și să iubesc arta contemporană

 

7 opere de artă contemporană care m-au emoționat

 

De ce fac asta? Pentru că nu sunt un expert, ci un consumator de artă, și am convingerea că ai nevoie uneori de o viziune mai prietenoasă asupra unei teme ca să te poți apropia de ea fără teamă.

 

Așa cum am spus și în articolele precedente, arta contemporană vine cu multe prejudecăți la pachet.

 

E considerată ciudată, ridicolă, de neînțeles, așa cum – la drept vorbind – a fost considerată fiecare artă contemporană, la vremea ei.

 

Să nu uităm că, în vremea în care arta lui Brâncuși abia ieșea în lume, vameșii americani au refuzat să încadreze Pasărea în văzduh la categoria obiectelor de artă și i-au permis intrarea în țară cu statut de „ustensile de bucătărie”.

 

Fiecare artă a fost cândva de neînțeles, dar există artiști care îți înlesnesc intrarea în cetate și cu care legi, la un moment dat, o conexiune emoțională.

 

Cred că fiecare om care iubește arta contemporană a început cândva cu o singură piesă care l-a oprit în loc și l-a făcut să-și pună niște întrebări.

 

În cazul lui Ai Weiwei, care este și un militant fervent pentru drepturile omului, discursul este cu atât mai pregnant și operele cu atât mai viscerale.

 

De fapt, departe de a fi de neînțeles, toate instalațiile lui au o proiecție istorică foarte clară și un mesaj bine cristalizat.

Expoziția „In Search of Humanity” de la Kunsthal Rotterdam este o perspectivă lucidă asupra umanității… sau ce a mai rămas din ea.

 

Am selectat 10 exponate care m-au atins în mod special, împreună cu motivul pentru care au făcut-o:

 

FOREVER BYCICLES

 

Forever Bicycles este o instalație din biciclete chinezești marca Forever, cărora li s-a scos ghidonul și au fost sudate împreună.

 

O analogie cu poporul chinez, în sincronicitatea lui colectivă, care exclude libertatea de a-ți alege propria direcție.

 

 

SUNFLOWER SEEDS

 

Un covor de semințe de Floarea Soarelui… 1600 mai precis, toate realizate manual, din porțelan.

 

Tatăl lui Ai Weiwei s-a numărat printre intelectualii chinezi care au fost persecutați de regimul comunist, în cadrul infamei Revoluții Culturale.

 

Printre altele, acesta era adus pe o scenă și umilit în fața unui stadion plin de spectatori care mâncau semințe.

 

Recunosc că această instalație m-a atins cel mai tare, fiindcă mama mea s-a aflat, în perioada comunistă, într-o postură similară, sub alte proporții.

 

Fiindcă nu avea „origine sănătoasă”, fiind copil de deținuți politici, la serviciu era adesea ridicată în picioare, insultată și certată pe nedrept, inclusiv în perioada în care era însărcinată.

FORGE

 

În 2008, un cutremur a lovit provincia chineză Sichuan, ucigând 90.000 de oameni, inclusiv 5.197 de copii care învățau în școli impropriu construite.

 

Armătura recuperată a uneia dintre școli – îndoită în feluri în care o armătură NU ar trebui să se îndoaie – arată flagrant modul în care falsificarea realității (documente, autorizații, reguli) de către oameni și regimuri, pentru a păstra aparențele, poate naște dezastre.

TRADITIONAL VASE

 

Ai Weiwei a creat o serie de vase tradiționale chinezești, pictate însă cu motive legate de imigrare și delocalizare.

 

Întrebarea lui este una retorică și dureroasă: „Putem fi sigură că într-o zi nu vom fi noi cei smulși din casele noastre și aruncați pe un țărm străin, cei care vor găsi discriminare și vor fi siliți să cerșească simpatia lumii?”.

 

 

MAP OF CHINA

 

O hartă tridimensională a Chinei, construită din lemnul unui vechi templu, demolat pentru ridicarea unui proiect imobiliar.

 

DUST TO DUST

O serie de urne în care artistul a plasat praful rezultat din spargerea unor obiecte ceramice din perioada neolitică.

 

La fel ca oamenii, chiar și cele mai prețioase obiecte din lumea materială se întorc, la un moment dat, la stadiul de praf și uitare.

 

 

MARBLE SERIES

 

Marmura reprezintă simbolul grandorii „de mausoleu” a regimului comunist chinez.

 

Ai Weiwei o folosește în raport cu obiecte prozaice: jucării, scaune sau fotolii, jucându-se cu perspectiva noastră despre rigiditate, constrângere și obișnuință.

 

În special fotoliul de marmură arată exact ca un fotoliu de piele puțin uzat, dar confortabil, care în realitate se dovedește a fi rece și dur.

 

Acest model este unul clasic din anii 70, care se găsea în mod identic în milioane de case chinezești (și nu numai, inclusiv românii au multe amintiri cu acest model).

DRAGON, SNAKE, HORSE, RAM, MONKEY

 

În 1860, în timpul unuia dintre Războaiele Opiului, trupele franco-britanice au distrus Vechiul Palat de Vară de lângă Beijing, furând figurinele de bronz reprezentând personajele zodiacului.

 

Ele nu au fost recuperate niciodată de statul chinez, dar – în mod controversat – apar periodic la licitații private.

 

Pornind de la faptul că ele în sine reprezentau un simulacru, la vremea lor, fiind create de europeni care încercau să facă artă pe gustul chinezilor, instalația explorează ideea de fals și original, legitimitate și impostură, istorie reală și invenție.

 

JULIAN ASSANGE’S TREADMILL

 

Da, chiar este banda originală a lui Assange și, chiar dacă poate părea cel mai atipic exponat, are și ea o semnificație.

 

De multe ori am auzit întrebări de genul „Dar de ce ar constitui ARTĂ un obiect aleatoriu, pus în mijlocul unui spațiu de muzeu?”.

 

Ei bine, pentru că nimic nu este, de fapt, aleatoriu și pentru că arta contemporană este despre transmiterea unor idei, nu doar despre abilitatea de a crea de la zero obiecte frumoase.

 

Și, în acest caz, banda lui Assange chiar are o poveste de spus.

 

Ai Weiwei este un susținător al jurnalismului de investigație și al celor care au curaj să divulge lucruri incomode, precum Julian Assange și al său Wikileaks.

 

După întâlnirea lui Assange cu Weiwei în 2016, Assange i-a trimis banda sa de alergare drept cadou.

 

Pentru că Assange a petrecut șapte ani ca refugiat politic în ambasada Ecuadorului la Londra, banda lui capătă o semnificație palpabilă: asemeni unui hamster pe o roată, un om poate ajunge la un moment dat într-o situație la fel de limitativă și de lipsită de speranță.

 

ȘTECHERELE

 

Acest obiect găsit este tot un readymade care transmite un mesaj clar, dincolo de valoarea lui artistică.

 

Este un panou cu prize dintr-o tabără improvizată de refugiați, din Idomeni, Grecia.

 

Fiindcă posibilitatea de a comunica este esențială pentru refugiați, orice loc în care un telefon poate fi încărcat devine un spațiu vital care menține o conexiune fragilă și invizibilă cu lumea.