Despre tot ce-i fin și fain

Chiang Mai: de ce templele thailandeze sunt o experiență de viață

By 8 martie, 2018Culture, Travels
read time 10 min
 
8 martie, 2018

Chiang Mai: de ce templele thailandeze sunt o experiență de viață

Nordul Thailandei este locul în care vechiul și noul se îmbină armonios și care nu are legătură cu nicio altă regiune Thai. Indiferent dacă mergi pentru distracție, aventură, shopping sau orice altceva, experiența templelor budiste vechi de sute de ani te va schimba în cel mai simplu și neașteptat mod.

by

Anul trecut pe vremea asta, povesteam din Krabi, la invitația Qatar Airways (care tocmai deschisese această nouă destinație) și TAT Thailand (Thailand Tourism Authority). Anul acesta,  tot Qatar Airways a deschis încă o destinație pe teritoriul Thailandei, accesibilă printr-un zbor de cinci ore din Doha: Chiang Mai.

 

Dacă Krabi se află în sudul Thailandei și e despre plajă și insule paradisiace (”The Beach”, Leonardo di Caprio, știți voi), Chiang Mai se află în zona de nord și este renumit pentru temple, pentru vegetația luxuriantă presărată cu plantații de cafea și ceai, dar și pentru o concentrație mare de meșteșuguri: umbrele din hârtie, mătăsuri, ceramică, dar și lucruri ieșite din comun, precum hârtie ecologică realizată din caca de elefant. Nu, nu glumesc, despre toate astea am povestit cu multe fotografii și video  AICI.

 

Am început însă enumerarea cu „temple”, dintr-un motiv simplu: nu sunt orice fel de temple, ci unele dintre cele mai frumoase și renumite din toată Thailanda și din lumea budistă. Și, indiferent ce religie ai (sau n-ai), un templu budist thailandez este o experiență pe care trebuie s-o bifezi în viața asta.

 

Primul templu budist în care am intrat vreodată a fost tot în Thailanda, în urmă cu 14 ani. Citisem despre această religie care e mai mult o stare de spirit decât o instituție, dar nu intrasem niciodată  până atunci într-un lăcaș care să-i aparțină. Am făcut-o în Bangkok, un oraș pe care mi-l amintesc într-o ceață de mirosuri de street-food, magazine cu mult aur, oameni alergând care-încotro, o căldură greu de suportat și senzația pregnantă că, dacă te așezi în orice punct de pe trotuar și stai nemișcat, mulțimea te va înghiți în vâltoarea ei.

La momentul respectiv aveam 22 de ani și Bangkok-ul m-a copleșit. Și atunci, în acel micuț templu budhist total ne-celebru și ne-memorabil ca arhitectură, pe care n-aș mai putea să-l regăsesc niciodată dacă m-aș întoarce acolo, am găsit o liniște pe care o țin și acum minte și o simt când mă întorc înapoi în timp. Era ca și cum toată lumea, toată vâltoarea, ar fi stat în loc.

 

Ce-mi place cel mai tare la filozofia budistă este că poți să ți-o însușești ca stil de viață. Indiferent dacă ești ortodox, catolic, musulman, orice altă confesiune, poți să fi budist în adâncul sufletului, fiindcă valorile lor sunt foarte apropiate de ceea ce cred eu că ar trebui să fie atitudinea noastră în lumea de azi. Nu pentru că a spus cineva că așa trebuie, ci fiindcă e singurul mod prin care poți să rămâi sănătos și împăcat la suflet și la minte și să te bucuri de viață fără să ai senzația permanentă că lumea toată are ceva cu tine.

 

 

Primul pas este să faci pace cu viețile și credințele altora, adică să respecți culturile celorlalți și să nu judeci ceea ce n-are legătură cu tine. E un lucru pe care-l vezi peste tot în templele budiste, unde statui hinduse conviețuiesc pașnic cu reprezentări ale lui Buddha.

 

Budiștii recunosc și celebrează toate culturile, iar dacă tu, de orice confesiune ai fi, vii să te reculegi într-un templu de-ale lor, stau de vorbă cu tine, iar la final îți dau binecuvântarea lor. Spre deosebire de alte religii, ei nu caută să facă prozeliți sau să te convertească. E suficient să vii acolo și să-ți deschizi inima.

 

Apoi, tot ca să rămâi sănătos la suflet și la minte în zilele noastre, trebuie să te detașezi, un lucru care se află în inima credinței budiste. Budiștii sunt deopotrivă realiști și optimiști, în moduri diferite, dar complementare. Pe de-o parte privesc viața lucid și chiar dur, considerând că suferința face parte din existența noastră pe acest pământ, cu tot cu lucrurile de care evităm să vorbim, precum boală, bătrânețe sau moarte. Pe de altă parte, au și soluția de a face pace cu această realitate pe alocuri tristă: trăitul în prezent, acum și aici.

 

Ca inventatori de drept ai ceea ce occidentalii au luat, au împachetat și au început să vândă sub titulatura de „mindfulness”, budiștii consideră că singura cale de a combate nefericirea este să nu-ți irosești viața în goana după posesiuni materiale. Când te concentrezi pe clipa prezentă și pe ceea ce-ți oferă ea, în loc să te gândești la tot ce n-ai avut, la tot ce-ți dorești și la tot ce ți-e teamă că nu vei primi, se întâmplă ceva miraculos: începi să prețuiești mai mult ceea ce ai, în loc să în permanență frustrat de faptul că-ți lipsește ceva.

 

 

Și, nu în ultimul rând, un concept în care cred și eu din tot sufletul, dinainte să aflu că are acest nume, este KARMA. Există și un proverb românesc: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Exact așa se rezumă KARMA: ceea ce faci se va întoarce la tine, așa că ai grijă ce faci. Nu răni, ca să nu fi rănit. Nu face rău, nu minți, nu face nimic din ceea ce nu ai vrea să ți se întâmple ție. Nu lăsa nimic rău și urât în urmă. Atât de simplu, nu?

 

 

Ajungând în Chiang Mai, există o listă mare de temple pe care le poți vizita, toate spectaculoase ca aspect, un lucru care te poate șoca la prima vedere. Adică propovăduim detașarea de lumesc și avem temple construite din aur? Există și aici o explicație simplă.

Unele dintre cele mai frumoase statui ale lui Buddha din lume se află în Chiang Mai, dar ele nu sunt „idoli” și nici echivalent al icoanelor. Budiștii nu se roagă la ele și nici nu cer favoruri atunci când se pun în genunchi sau meditează în poziție Lotus în fața statuilor. Zâmbetul lui Buddha și poziția relaxată în care se află sunt gândite ca reamintiri ale faptului că trebuie să ne găsim liniștea și echilibru înăuntrul nostru. Nu în afară, ci la interior. Iar „închinarea” la statuia lui Buddha este pur și simplu o formă de mulțumire tăcută pentru această reamintire.

 

 

În Chiang Mai ai multe temple dintre care să alegi, dar cele pe care le-am vizitat și pe care le recomand pentru a simți spiritul budismului sunt trei la număr:

 

WAT PHRA THAT DOI SUTHEP

”Wat” înseamnă templu în thailandeză, iar „Doi” este colină (în dialectul din nordul Thailandei), pentru că locul se află pe vârful muntelui Doi Suthep, sufletul regiunii Chiang Mai. Până la templu se poate urca pe jos (cam 700 de scări) sau cu un funicular special, dar chiar dacă urci cu funicularul e de preferat să cobori pe jos, ca să admiri spectaculoasele trepte cu balustradă sub forma unei cozi imense de dragon. De la templu poți admira întreaga panoramă a orașului Chiang Mai, iar dacă simți nevoia să discuți cu un călugăr, există și varianta „Monk Chat”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

WAT SRI SUPHAN

 

Cunoscut și drept „Templul de Argint”, m-a impresionat cel mai tare ca lucrătură și finețe dintre toate templele pe care l-am văzut până acum. Totul este sculptat manual în argint și are și o poveste deosebită, motiv pentru care i-am dedicat un articol întreg, AICI.

 

WAT PHRA SINGH

 

 

Considerat unul dintre cele mai importante temple din Chang Mai, Wat Phra Singh are niște mozaicuri foarte frumoase, inclusiv o statuie a lui Phra Singh – Buddha Leu – ale cărui origini sunt destul de misterioase. Se știe doar că a fost adusă din Sri Lanka, în secolul XIV, și este sursa multor legende privind proveniența sa reală. Foarte spectaculoase sunt și cele trei statui ale unor călugări budiști, realizate din ceară și rășină, care îți fac ochii să-ți joace feste.

 

Cele trei statui sunt atât de reale încât, chiar și stând față în față cu ele, te aștepți ca în orice moment unul dintre cei trei să-și încheie sesiunea de meditație, să se ridice și să treacă pe lângă tine. De altfel doi turiști englezi au formulat cu voce tare această întrebare în timpul vizitei n0astre, mirându-se între ei de răbdarea și puterea de concentrare pe care o dovedesc cei trei călugări, stând nemișcați pentru a medita în poziție Lotus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum ajungem în Chiang Mai?

Din decembrie 2017, Qatar Airways operează zboruri Doha – Chiang Mai de 4 ori pe săptămână. Durata zborului Otopeni-Doha este e de aproximativ 4 ore, urmate de încă 5 ore între Doha și Chiang Mai. Mi s-a părut scenariul ideal, pentru că nu este o durată lungă de zbor nici chiar pentru cei care evită destinațiile îndepărtate tocmai din acest motiv.

Detalii despre zborurile către Chiang Mai găsiți pe site-ul Qatar Airways, iar despre vize, regiune și Thailanda în general, pe site-ul Autorității Thailandeze de Turism în România, TAT.

Fotografii: Diana Cosmin

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK