Haterii români au descoperit teoriile motivaționale
Românii se pricep de minune să găsească scuze pentru fapte reprobabile. Pentru hate, pentru bullying, pentru instigări. Și au o nouă teorie preferată: legea atracției.
Aseară am postat un articol al Prințesei Urbane, unul dintre bloggerii cu state vechi în industria asta, care scrie de 14 ani despre parenting, educație și blândețe în abordarea multor lucruri din viață.
Ca orice om, poți s-o placi sau nu, dar nu este genul de personaj care să stârnească reacții radicale.
Părerile ei sunt echilibrate, nu se duce niciodată într-o extremă sau alta, e diplomată și nu face postări care să stârnească scandalul. Cu toate astea, în articolul sus-amintit, ea povestea despre cât de mult hate primește.
Practic, indiferent ce postează, apar de undeva oameni care contestă violent afirmațiile ei, de obicei bătându-se cap în cap unii cu alții.
Dacă povestește despre o rochie pe care și-a cumpărat-o, e o nesimțită care sfidează oamenii care n-au bani de pâine. Dacă spune că n-o interesează moda și că preferă să cumpere lucruri pentru copii, e mamă extremistă care promovează femeile neîngrijite. Și tot așa, în zeci de moduri.
Prințesa este un blogger mainstream.
Eu sunt un blogger de nișă, poate și de aceea am fost scutită de genul acesta de hate. Oamenii care mă citesc, chiar și când sunt în dezacord cu mine, se exprimă foarte civilizat, dezbatem, povestim, nu e nimic care să ducă cu gândul la ură. Sunt privilegiată într-un fel.
Postând articolul ei pe Facebook, am primit mai multe comentarii, printre care unul m-a determinat să și scriu acest articol.
El suna cam așa: „Atunci când te plângi ce primești, gândește-te ce anume dai. Răspunsul poate fi ascuns acolo, printre rânduri”.
De ce m-am inflamat atât de tare și am scris acest articol? Pentru că exact acest tip de comentariu abundă în ultimii ani, de când românii – și mai ales haterii cu un strop de subtilitate – au descoperit cărțile motivaționale.
Le-au și citit, dar cei mai mulți nu prea au înțeles nimic din ele.
Există cărți de self-help foarte bune – puține, într-adevăr – care promovează niște lucruri de bun-simț și utile. Dar chiar și principiile bune de viață care se regăsesc în ele au fost luate și răstălmăcite în fel și chip.
Ce mi se pare cel mai trist este că aceleași principii sunt, de multe ori, găsite ca scuze pentru lucrurile urâte, nedrepte sau reprobabile care se întâmplă în jur.
Practic, nu mai ai voie să te plângi de nimic, nu se poate să ți se fi întâmplat ceva urât în viață sau să fi fost victima vreunei nedreptăți.
Nu, sigur a fost vina ta. Ai atras-o tu. Ai făcut tu ceva.
M-a înjurat un alt șofer în trafic, pentru că nu l-am lăsat să se bage în coloană? Nu e vina lui, e vina mea, sigur am atras această energie negativă. Cu ce? Nu știu. Ar trebui să caut, să sap mai adânc, sigur e ceva acolo, poate dintr-o viață anterioară.
A pus cineva o poză și au sărit trei malahagioaice să-i spună cât de urâtă e, cum îi stă părul de aiurea și cât de urâte sunt culorile din cameră… nu e vina lor, probabil persoana a atras prin ceva din ceea ce a făcut sau prin energia ființei ei un asemenea comportament. Ar trebui să meargă la un psiholog să-și rezolve luptele interioare.
Se plânge cineva de serviciile proaste din România? E problema lui că vede doar răul și îi ies în cale doar rele. Chelnerul nesimțit, funcționara indolentă, toate astea nu au nicio vină. Vina e a lui. Dacă era mai sus energetic sigur nu avea de-a face cu ele.
Genul acesta de atitudine se potrivește perfect cu tendința noastră, poate mai mult decât alte popoare, de a blama victima.
La un mod mult mai subtil, dar de o subtilitate sinistră și întunecată.
Niciodată nu aș putea să-i spun unui om care a pățit ceva, a fost nedreptățit sau care suferă că e vina lui și că „și-a atras-o”. Cine sunt eu, Dumnezeu? Împărțitorul dreptății?
Doar dacă nu cumva ești, în secret, un mic hater fără tupeu. Așa că alegi calea asta new-age, ca să-l faci pe om să se simtă prost, tu simțindu-te în același timp mult mai înălțat spiritual.
A fost bătută? Sigur l-a provocat cu ceva.
L-au înjurat fără motiv? Eh fără motiv, sigur atitudinea lui a lăsat să se întrevadă ceva…
I-au scris că e urâtă și proastă? Eh, sigur ceva din postările ei din trecut a generat acest butterfly-effect.
Urmând acest principiu, copilul care este agresat și abuzat verbal acasă a făcut el ceva să merite asta, fata care e umilită la liceu de o gașcă de nesimțiți are probabil o vibrație interioară defectă și doamnele plictisite de la ghișeu sunt mesageri secreți ai universului, menite să ne arate ce e în neregulă la noi.
Aș vrea să ne punem undeva pe un perete sau să ne tatuăm pe frunte ceea ce spun aici:
Nimeni nu are voie să te jignească sau să te umilească. Nimeni nu are voie să te abuzeze. Nu există „motiv” sau „atracție universală” care să justifice așa ceva. Nu există circumstanțe atenuante. Nu „ai făcut tu ceva” ca să meriți asta.
Lucruri urâte se întâmplă în această viață. Se întâmplă adesea fără o logică pe care s-o înțelegem noi, dar cu siguranță Universul are mecanismele lui. Asta nu contest.
Există mai mult decât putem percepe noi cu simțurile și inteligența noastră pământeană.
Dar tu, Gigel care-ți dai cu părerea, tu nu ești Universul, nu ești Dumnezeu.
Nu poți să-i spui unui om că „a atras el în viața lui ceva” și că „merită ce a pățit”, când tu abia ai habar de viața ta.
Nu ești vreun guru pogorât pe Pământ, nici un judecător care împarte dreptatea. Ești, de cele mai multe ori, un postac și atât. Unul cu ceva cărți de self-help la activ, dar atât.
Data viitoare când cineva vrea să îndepărteze atenția de la o problemă spunându-vă că voi ați atras-o și că undeva sigur ați greșit voi cu ceva, nu-i dați voie să vă tragă în cercul lui mizer.
Cu siguranță toți greșim în această viață, zilnic, de nenumărate ori, dar asta nu înseamnă că undeva, de dragul dreptății universale, trebuie să tolerăm nesimțirea, indolența, răutatea sau abuzurile altora.
Iar dacă există cineva în preajma voastră care vă spune asta, poate pur și simplu nu ar trebui să se mai afle acolo.
Mai puteți citi idei și opinii de la mine și pe contul meu de Instagram.
Foto: Unsplash
Excelent. Poporul roman are cateva mentalitati atat de daunatoare ca tin in loc generatii intregi. Asta e clar una din ele. In loc sa rezolvi problema, e mai usor sa blamezi victima. Mai e si aia sa nu te implici ca doar nu esti prost, care se vede cand la vot aia ‘destepti’ ii lasa pe cei fara educatie sa voteze pentru ei. Dar nici macar aia nu s-ar duce la vot, se duc doar ca-i mituieste cineva sau macar le promite. Si asa conducatori ies cei alesi de cei fara educatie contra unei mite.
Cred ca e ceva in genele poporului roman ocupat de turci, rusi, comunisti sa nu faca nimic (in acele vremuri probabil ca nici nu puteau face prea multe) chiar cand ar putea sa faca si sa-si mascheze neputinta in timp ce gasesc justificari pentru ea. Justificari pe care daca le analizezi din afara sunt absurde si irationale dar fac parte din bagajul genetic si educational cu care au crescut din generatie in generatie.
„There’s no justice in the world. Not unless we make it.” Pe romaneste, genul asta de oameni trebuie sa invete (pe pielea lor) ce inseamna „consecinte”.
Colo e un inceput bun.
Sper să și existe consecințe reale în cazul lui, nu doar câțiva followers în minus.
Foarte bun articolul şi foarte bine argumentat şi foarte frumos punctată problema expusă. Am observat în ultimii ani că unii oameni duc la extrem interpretarea „legii atracţiei universale” şi sub masca sintagmei „sigur a făcut acea persoană ceva să îşi atragă răul sau hate-ul” se simt îndreptăţiţi să îi atace pe alţi oameni sau să îi jignească sau să îi pună la zid. Suntem atât de diferiţi, fiecare om este în felul lui, însă ne asemănăm printr-un singur lucru: lipsa de toleranţă.
Mulțumesc mult! Așa simt și eu. Un concept frumos de altfel, legea atracției, a fost pervertită pentru a se simți anumite persoane superioare altora. E păcat…
Multumesc pentru toate articolele scrise de tine. Le citesc pa toate. ?❤
Contrabalansez și eu cu o teorie tot din cărțile motivaționale, tot la nivel oarecum superficial : ) dacă ce am spus eu îți stârnește o reacție puternică, undeva în interiorul tău TU ai o problemă. Ceea ce spun sau fac eu doar îți scoate ție în evidență limitările, în rest treaba ta ce faci. Le poți, bineînțeles, nega, și revărsa frustrările asupra altora. Care au tot dreptul să le ignore.
Nu cred că există un om pe care să-l înjuri, să-l faci urât, prost, dobitoc și să fie stană de piatră. Nu știu ce spune asta despre el, în afara faptului că e om și că simte.
Ft bun articolul, așa e 🙂
Multumesc 🙂