Cei care mă citesc știu deja că urăsc cuvintele „la modă”, cele pe care le abuzăm cu atâta pasiune încât încep să însemne orice vrem noi să însemne, iar în final ajung să nu mai însemne nimic. Un astfel de cuvânt este „sustenabil”, cu surorile mai mici ”local” (locavore), „organic”, „ecologic”, „bio”. Le-am auzit de atâtea ori, în atâtea prezentări de companii, produse și orice, încât de la un anumit moment privirea mea deja aluneca peste ele ca și cum n-ar fi fost.

Anul trecut am spus că am avut revelația Yves Rocher, vizitând atelierele și sediul lor central. Dacă ei mi-au arătat că poți avea niște produse în armonie cu natura, făcând tot ce poți – nu perfecțiune, ci cel mai bun efort pe care-l poți depune în condițiile tehnologiei și științei din prezent – la acest început de an am mai avut o revelație. Un lanț hotelier în care lucrurile se întâmplă ca la carte. Nu ca într-o broșură superbă de marketing, ci așa cum ar trebui să fie ca să trăim un pic mai echilibrat. Nu perfect – un lucru pe care și ei țin să-l precizeze de fiecare dată – dar într-un echilibru.

Viața nu înseamnă „totul sau nimic”, deși îmbrățișăm cu pasiune extremele: ori mâncăm totul organic, ori ne luăm micul-dejun la McDonalds. Ori suntem 100% bio, ori nu ne interesează ce băgăm în corpurile noastre. Eu am căutat mereu calea de mijloc, iar vizita la Six Senses Zighy Bay (despre care povestesc mai multe AICI) a fost o revelație tocmai datorită normalității cu care promovează lucruri importante. Vitale chiar.

 

Cei de la Six Senses au resorturi în colțuri exotice de lume – din Portugalia în Fiji și din Maldive în Vietnam  – toate făcute pe același calapod al echilibrului. Avem 6 simțuri, trebuie să le onorăm pe toate: având grijă de fiecare, avem grijă și de noi înșine. Ei nu spun treaba asta, dar așa am interpretat eu lucrurile după zilele petrecute la Zighy Bay.

De ce mi-a plăcut atât de mult filozofia lor? Pentru că are la bază niște principii pe care eu, la întoarcerea acasă, le-aș vedea integrate inclusiv în viața de zi cu zi. De fapta asta e și ideea: Six Senses este locul în care fie vin atât oameni care împărtășesc deja aceste reguli de viață sănătoasă și tihnită și care vor să se simtă în largul lor, cât și persoane care nu trăiesc așa la ele acasă, dar care pleacă măcar cu o idee sau ceva de aplicat pentru a le fi mai bine pe termen lung. Nimic nu e obligatoriu la Six Senses, dar ți se propun atâtea variante și experiențe diferite încât la un moment dat e imposibil să nu fii tentat să încerci.

La Six Senses, sustenabilitatea este esențială și se vede peste tot, de la materialele folosite la construcția hotelurilor – întotdeauna materiale tradiționale, specifice zonei respective, nu aduse de la mii de kilometri – până la memory-stick-ul pe care am primit fotografiile de presă și care era făcut din lemn sustenabil din peninsula Musandam din Oman. Atât de departe merge atenția la detalii.

Toate resorturile Six Senses dețin câte o fermă în imediata apropiere, de unde provin alimentele folosite la prepararea mâncării –  carne, ouă, brânză, legume – iar unele grădini de zarzavaturi sunt chiar în interiorul resorturilor. Știi exact de unde provine fiecare ingredient folosit, iar ideea de „bio” nu este un zornăit frumos de marketing, ci o descriere concretă a unei stări de fapt.

Ce putem face noi? Firește că nu ne putem deschide toți propria fermă, deși ar fi minunat, însă putem încerca măcar să folosim ceea ce se află în imediata apropiere: să consumăm legume tipice zonei în care trăim (există o întreagă teorie fundamentată științific despre faptul că organismul este pregătit nativ să asimileze mai bine alimentele zonei în care ne-am născut decât pe cele foarte exotice), să nu ne lăcomim la căpșuni în luna decembrie, să căutăm legumele și fructele în sezonul lor optim și să încercăm să trăim în ritm cu anotimpurile. Nu e atât de greu și chiar nu trebuie să fim perfecți, e suficient să facem tot ce putem.

Christian Hiver, reprezentantul de Sales & Marketing al brandului în România, mi-a povestit despre una dintre revelațiile avute la primele vizite în resorturile Six Senses. De altfel, aventura lui a început în postura de client fidel, abia apoi devenind exponent al brandului în România. Se afla în Maldive, la Six Senses Laamu, și a fost curios să vadă partea din spatele a caselor și stația de filtrare a apei. ”Sunt multe locuri în lume care arată superb în față, dar când ajungi în spatele lor te simți ca în culise la teatru: nu mai e nicio lumină, nicio strălucire, nicio grijă pentru detaliu”, își amintește el.

Intrând în stația de filtrare a apei, a observat că se auzea o muzică liniștitoare în surdină și a întrebat dacă acest lucru este făcut pentru ca angajații să se simtă bine. Răspunsul l-a uimit, pentru că nu se regăsea (și în continuare nu se regăsește) în nicio broșură sau reclamă Six Senses pe care o veți vedea vreodată. Pentru că filozofia resortului se bazează pe wellbeing și echilibru, iar corpurile noastre sunt peste 70% apă, cei de la Six Senses au decis să aplice teoria medicului japonez Masaru Emato, care a făcut încă din anii ’90 experimente despre efectul mediului ambiant și al stimulilor (cuvinte, sunete, muzică) asupra structurii cristaline a apei.

După ce expunea apa la diverși stimuli antagonici (pozitiv și negativ), Emato o îngheța pentru a analiza în laborator structura cristalină astfel formată. Rezultatul era uimitor: apa care fusese expusă la muzică plăcută, cuvinte frumoase și la un mediu blând formase cristale aproape perfecte, asemeni acelor steluțe de gheață pe care le reprezentăm în desenele copilăriei, în timp ce apa expusă la afirmații negative, zgomot și un mediu ostil avea o structură complet dezordonată, în care nu se putea distinge nicio formă clară. Aceea a fost prima dovadă a faptului că apa, ca orice organism viu, reacționează la stimulii la care este supusă.

”Ce m-a suprins a fost faptul că ei, cei de la Six Senses, nu au comunicat niciodată asta, deși o făceau de ani de zile. Dacă nu aș fi cerut să văd de curiozitate acea stație n-aș fi aflat niciodată”, a punctat Christian.

Despre asta este vorba: despre a face lucruri pentru că știi că îți fac bine, că te încarcă sufletește, mental sau în orice fel. Despre a face lucrurile conștient și asumat, chiar și când nu e nimeni în preajmă, când nu postezi pe Facebook și nu încerci să impresionezi pe nimeni. Asta înseamnă, de cele mai multe ori, să revii la esențial și să ai grijă cum trăiești, cum te comporți și ce aplici, dar cu gândul strict la binele tău profund, nu doar la imaginea pe care o vei proiecta în afară.

Este ceea ce mi-a plăcut poate cel mai tare la Six Senses. În cele câteva zile petrecute acolo, am mâncat sănătos și gustos, am făcut yoga, am fost la spa, m-am plimbat pe plajă, am dormit pe o pernă aleasă dintr-un meniu de perne special, am făcut tot felul de lucruri bune pentru corpul și sufletul meu, dar în nicio clipă n-a fost vorba despre o strategie pe puncte, de la 1 la 10 sau 100.

La sosire nu m-a informat nimeni că gata, odată intrată trebuie să trăiesc în stilul în care-l vor ei și că e musai să plec acasă mai sănătoasă, mai voioasă și mai zen. Evident că asta ar fi idealul, dar eu una am experimentat mereu un fenomen de respingere față de locurile în care te duci ca la bootcamp: vino la noi și te slăbim, te relaxăm, te facem mai frumos, tânăr și voios. Poate pentru unii funcționează, dar pentru mine nu.

Cei de la Six Senses merg pe ideea de „integrated wellness”, adică o combinație de principii orientale și occidentale, de la teorii de nutriție până la idei de fitness, concepte de spa, meditație și tot ce înseamnă stare de bine. Ești liber să alegi ce ți se potrivește, ele ți se pun la dispoziție și există chiar o platformă, Integrated WellBeing, în care îți poți face un profil prin care să primești mai multe informații când ești acolo sau chiar înainte să sosești. Nu ți se arată ce TREBUIE să faci, ci ceea ce SE POATE FACE. Dacă vrei. Numai dacă vrei.

Același principiu îl aplic și în viața mea, de ani de zile: din fiecare carte citită, consultație la medic sau experiență de wellness am învățat ceva: cum să mănânc ca să îmi fie bine, ce ritm de somn mi se potrivește, între ce ore funcționez cel mai bine, ce să evit, ce să nu ratez și tot așa. Mi se pare că este cam tot ce putem face în viața solicitantă din prezent: să luăm ce e mai bun pentru noi și ce ni se potrivește și să încercăm să mergem spre mai bine. Fără ca asta să se transforme într-un marș forțat, ci într-un stil de viață care să ne trateze cu blândețe.

Tare mi-a plăcut acest lucru la Six Senses, fiindcă mi se pare că noi, oamenii secolului XXI, suntem experți în a risipi. Reciclarea ni se pare un moft, aruncăm tone de mâncare la gunoi („tone” fiind o realitate statistică, nu doar o expresie) și ne pansăm de multe ori nefericirile cumpărând în stânga și-n dreapta. Să raționalizăm ne duce cu gândul la sărăcie, la lipsuri, când de fapt este vorba strict despre o normalitate: să nu lăsăm în urmă nimic urât. Să nu lăsăm tone de junk, de resturi, de lucruri învălmășite peste tot.

Chef Tim de la Six Senses Zighy Bay (despre care am povestit mai multe AICI) ne-a povestit despre modul în care totul în bucătăria lui de la Six Senses este drămuit cu grijă pentru că, fiind vorba de ingrediente cultivate în fermă, sănătoase și muncite, ar fi păcat ca ele să fie irosite. Pentru că toată apa resortului este extrasă din mare și desalinizată, sarea obținută în urma acestui proces – un raport de un kilogram de sare la 10 litri de apă desalinizată – este folosită în bucătărie. Practic, toată sarea din mâncare este naturală, extrasă din mare. Nimic nu se irosește.

 

În resortul Six Senses Zighy Bay există un concept numit „Earth Lab”, un loc în care înveți alchimia săpunurilor și a scruburilor și poți să-ți faci singur propriul preparat, atunci când ești acolo. Cojile de la citricele folosite în bucătărie sunt rase și folosite în săpunuri, lămâile  sunt uscate și trasnformate în pulberi pentru scrub, ba chiar și hârtia folosită la documentele administrative este reciclată după aceea, fiind folosită în ateliere în care copiii învață cum să facă figurine din hârtie reciclată.

Data viitoare când voi avea impulsul de a cumpăra în exces sau de a irosi ceva, o să-mi aduc aminte de ceea ce am experimentat la Six Senses și mă voi gândi mai bine. Mult mai bine.

Da, știu, cele două sunt în principiu sinonime, dar „hrana” are o conotație mult mai adâncă în subconștientul nostru. A hrăni înseamnă a furniza nutrienți, a face un efort activ de a-i da corpului ceea ce are nevoie. În ceea ce ne permit limitele vieții de zi cu zi, hrana este despre a rămâne în echilibru pe termen lung, printr-o voință conștientă.

A te hrăni înseamnă a te informa. A ști ce mănânci și de ce, a cunoaște efectul alimentelor asupra corpului și a înțelege ce fel de hrană îi oferi și ÎȚI oferi. Odată ce înțelegi asta, îți poți asuma orice cale – și cea de sănătate, și de junk-food, fără niciun stigmat în vreuna dintre ele – dar înțelegerea este esențială, este primul pas.

La Six Senses înțelegi că nu contează cantitatea, ci calitatea: totul fiind adus de la câte o fermă din apropiere, preparatele sunt sănătoase, gustoase și sățioase, iar plaja de alegeri este suficient de mare cât să mănânci zilnic 2-3 lucruri noi și să nu te plictisești, dar nu este nici un meniu cu 100 de feluri de brânză, 40 de tipuri de cârnați sau 15 categorii de pâine alese la întâmplare. Ai, în schimb, 4-5 varietăți din cea mai bună pâine pe care o poate oferi zona, o selecție de 5-6 iaurturi organice (cu adevărat) făcute cu ingrediente locale, brânzeturi făcute din laptele animalelor de la fermă, dulciuri „homemade”, sucuri și infuzii sută la sută naturale și ceaiuri locale.

Totul, absolut totul, are o explicație. Mai precis, dacă îți comanzi la micul dejun o infuzie de ghimbir și lemongrass, care e absolut delicioasă, o să afli că este gândită să te ajute și pentru un somn mai bun, datorită substanțelor care sprijină relaxarea psihică. Sau poți să comanzi un „Bulletproof coffee” – o cafea tare, cu un cubuleț de unt înăuntru, amestecată în shaker, care este delicioasă, dar are o explicație care merge dincolo de gust: s-a dovedit, medical, că untul și cafeaua hrănesc creierul în momentele de oboseală și că tandemul lor poate fi un elixir punctual pentru creier. Nu-i așa că e fascinant?

Ideea nu e să ne creștem propria grădină, cum spuneam și mai sus, ci să nu mâncăm „ca Haplea”. Să gândim, să simțim, să facem un efort concertat de a înțelege mâncărurile, valoarea lor nutritivă și ceea ce ne face bine sau nu. Corpul nostru ne vorbește tot timpul, dar nu tot timpul îl ascultăm. La Six Senses mi-am confirmat lucruri pe care le știam deja despre corpul meu, dar am înțeles chiar și mai bine că într-adevăr suntem ceea ce mâncăm: în zilele petrecute la resort nu am avut nici măcar o singură alergie sau stare de disconfort, lucruri care au devenit aproape o normalitate în viața mea din ultimii ani. Mai bun argument decât acesta pentru mine nu se poate.