Am tot scris, de-a lungul timpului, despre procesul de schimbare și simplificare pe care mi l-am asumat în ultimii anii. Cu toate astea, ideile de mai jos îmi păreau mereu prea banale ca să le menționez, cu atât mai puțin să le dedic un articol.

 

Chiar și într-un proces de simplificare, mintea umană este echipată să caute raționamente elaborate și procese complicate, considerând că ideile simple sunt… prea simple, prea la îndemână ca să merite să le acorzi atenție. Ele pur și simplu… există. Un paradox.

 

Vorbind cu diferite persoane în ultima vreme, pe tema simplificării, am constatat că entuziasmul lor atunci când pomeneam aceste câteva mici trucuri era mult mai mare decât mi-aș fi închipuit. Așa cum se întâmplă mereu, micile trucuri, înțelese la momentul potrivit, pot schimba din temelii rutina noastră zilnică.

 

Așa că am decis să iau „mărunțișurile” mele zilnice, cinci dintre ele mai exact, și să le ofer sub forma acestui material.

 

Nu am inventat eu roata, nu sunt descoperiri nemaivăzute, ci doar câteva concluzii personale, trase după ani de tatonat, testat și, pe alocuri, de dat cu capul de pragul de sus.

Nu lăsa să se adune lucruri

 

Indiferent că e vorba despre birou, geantă, To Do List sau coșul de rufe murdare, în momentul în care ai de-a face cu un morman… de orice, lucrurile devin mai grele și mai neplăcute. 

 

Cel mai deștept lucru pe care l-am deprins în această viață a fost să pun lucrurile la loc după ce le-am folosit. Da, cel mai deștept, cel mai „simplificator” și eliberator.

 

Am luat o cană, am băut apă din ea, am spălat-o și am pus-o la loc. Când folosesc un obiect, mă gândesc unde e locul lui: rochia pe care am purtat-o azi merge în coșul de rufe, geanta lângă cuier, facturile pe birou și tot așa. 

 

Deși mă amăgeam cu ideea că lăsând lucrurile să se adune le fac o singură dată, realitatea este că o cană e mai ușor de pus la loc decât zece, e mai ușor să faci ordine în geantă zilnic (și să scoți cele cinci obiecte de care NU ai nevoie azi) decât să lași să se adune cinci kilograme de balast și tot așa. 

 

Mai bine consumi 20 de secunde azi cu o acțiune, decât să consumi trei ore peste o lună, răsturnând totul cu susul în jos. În plus, nu vei mai fi niciodată nevoit să „faci ordine”. Pe cuvânt de om care aplică asta.

 

Folosește ceea ce ai. TOT ceea ce ai.

Da, știu că e un truism, dar noi oamenii ne dorim să acumulăm lucruri.

 

Cheltuim în exces fiindcă avem mereu impresia că altceva ne va face mai fericiți: o rochie nouă, o pereche de pantofi prin care să compensăm o zi proastă, un obiect home-deco, orice este tangibil și poate masca o nemulțumire prea puțin tangibilă.

 

Paradoxal, fericirea nu stă în numărul mare de obiecte, ci taman din contră, în limitarea lor. Limitarea ne face să ne bucurăm mai mult de orice și să valorificăm mai inspirat și mai entuziast orice obiect aparent banal.

 

Când ai 20 de căni, pe unele nu ajungi să le folosești niciodată. La fel și la haine, pantofi, farfurii, orice. Când ai doar câteva, le folosești în fel și chip, ba chiar îți vin noi idei de cum ai putea să le combini, să le faci multifuncționale și să le transformi în fiecare zi. E un exercițiu de creativitate gratuit, pe lângă faptul că nu mai ai grija posesiunilor în exces.

 

După ce am făcut ultima curățenie generală pe metoda lui Marie Kondo (de care am scris încă din 2016, AICI), am dat foarte multe obiecte care-mi erau „așa și așa” și am rămas cu cele pe care realmente le iubesc. Și le folosesc zilnic. 

 

Am o tavă din lemn de nuc, comandată la un designer român de produs, care deja s-a patinat de cât am folosit-o. La fel câteva farfurii din porțelan fin, în care ador să mănânc zilnic, un recipient special de luat apă la sală și nenumărate alte obiecte. Le iubesc mai mult, le folosesc mai mult și nici nu mai țin minte cum era când aveam dulapurile pline de obiecte pe care puneam mâna o dată pe an.

 

„One IN, one OUT”

 

Eu am o regulă: cumpăr ceva, dau ceva. Am primit cadou o cană nouă (am tot folosit exemplul acesta în articol, fiindcă e un obiect acumulat din abundență în casele noastre), am dăruit una sau două dintre cele vechi, rămase în fundul dulapului din bucătărie. 

 

Am cumpărat o rochie nouă? Când am pus-o în dulap am aruncat o privire și am decis să mă descotorosesc de obiectul cel mai ignorat și neiubit din ultimele luni. 

 

Nu e vorba doar de a păstra oarecum constant numărul posesiunilor materiale și a nu acumula tone de lucruri, ci despre a avea o casă aerisită și a nu mai ajunge în ipostaza de a arunca trei saci de balast la următoarea curățenie generală.

 

Și, să fim serioși, când simțim nevoia să cumpărăm ceva nou, e foarte probabil că acasă există cel puțin un obiect de care ne-am plictisit, care s-a uzat sau pe care nu-l mai folosim de ceva vreme. Ar trebui să-i dăm drumul și să-i acordăm șansa la o altă viață.

 

Iar dacă vă întrebați, „Bun, și ce fac cu obiectele?”, Liana Popa de la „Aveți și pe roz?” are un articol foarte bun exact pe această temă, despre locuri unde puteți dona. Îl găsiți AICI.

 

Irosește mai puțină mâncare

 

Nu mai știu pe ce loc ne aflăm noi, românii, la capitolul mâncare aruncată la gunoi, dar de câte ori citeam câte o știre pe tema asta, eram undeva „fruntași”.

 

Tarele comunismului se resimt în felul nostru de a aduna mâncare pe care ulterior o aruncăm la gunoi. Dar e important să o avem acolo. ”Să fie”.

 

În ultimele luni mi-am propus să consum mai puțin și mai bun și să nu mai arunc la gunoi produse expirate și uitate. Să le folosesc ÎNAINTE să se strice. Așa mi s-a deschis o nouă lume. Așa cum spuneam mai sus, cu limitarea care te inspiră, am constatat că poți improviza o mulțime de lucruri delicioase cu câteva lucruri rămase prin frigider.

 

Nu apucasem să ajung la supermarket, mai aveam doar câteva lucruri în frigider și cămară, așa că m-am gândit cum ar fi dacă fac o salată de linte roșie, peste care toc ceapa rămasă în frigider, cu câteva bucățele de roșii uscate pe deasupra și ultima bucată de brânză de caju, pe care nu apucasem s-o termin?

 

Am auzit cândva de la un bucătar celebru – nu mai rețin persoana, dar ideea mi-a rămas – că virtuozitatea la gătit se vede atunci când trebuie să improvizezi din „scraps”, resturi rămase prin frigider.

 

Nu sunt un as al gătitului, chiar din contră, dar chiar detest să arunc mâncare la gunoi și cred că pentru noi toți s-ar potrivi o viziune puțin mai responsabilă asupra lucrurilor. Și, la fel ca la partea cu hainele și obiectele, limitarea la ingrediente trezește talente nebănuite chiar și în cei mai neînzestrați și stângaci bucătari.

 

Don’t Worry, Be Minimal

 

Japonezii spun că un obiect în plus este o grijă în plus. Fără a aspira la gradul lor de minimalism, am resimțit pe pielea mea acest lucru.

 

Cu zece ani în urmă, cumpăram lucruri random. O rochie superbă cu o sută de mărgeluțe aplicate, care nu putea fi curățată decât de un profesionist licențiat în chimie și fizică în același timp, pentru o sumă echivalentă cu valoarea produsului în sine. O farfurie minunată, pictată manual de trei artiști, dar care nu se putea băga la mașina de spălat vase și trebuia spălată cu un burete din puf de păpădie. O pereche de pantofi care după prima ploaie aveau nevoie de un proces de restaurare mai ceva ca la mobilierul de epocă. Evident, glumesc. Dar nu în totalitate.

 

Există obiecte care, cumpărate pe negândite și fără o cumpănire strategică, devin bătăi de cap. Bucuria achiziției durează câteva minute, apoi, după prima purtare, rămân grijile… logistice.

 

Am devenit, așadar, mult mai pragmatică. Pe lângă faptul că aleg fibre naturale, cât mai curate și cât mai rezistente, nu cumpăr nimic ce are nevoie de o atenție ieșită din comun.

 

Dacă trebuie să am grijă cum respir în jurul unei piese vestimentare, mai bine nu. Dacă o rochie are nevoie de tratament special de curățenie de 400 de lei (nu râdeți, am pățit) la fiecare două purtări, mai bine nu. Dacă agață, trage, ține, zgârie… nu, mulțumesc. Viața e prea scurtă. Dacă pielea poșetei e atât de fină și fragilă încât trebuie să-i așez un covoraș special înainte s-o depozitez pe orice suprafață mai aspră decât mătasea… nu, mulțumesc.

 

Firește că mai sunt și excepții, dar am devenit mai strategică în alegeri. Nu mai e doar impulsul de moment: vreau, vreau, vreau, vreau.

 

Bun, îl vreau, dar nu cumva acel obiect va sfârși enervându-mă în ultimul hal?

 

Asta mi-a simplificat și mai tare alegerile și deja am pilot automat când e vorba de obiecte… discutabile. Recomand măcar ca exercițiu acest tip de gândire, veți constata că timpul pierdut purtând grija unor obiecte (care, la finalul zilei, sunt doar… obiecte) merită redirecționat în scopuri mai bune. Nu neaparat mai alese sau mai nobile, dar care să ne facă mai fericiți.

 

Dacă vrei să vezi ce am mai scris despre simplitate:

Cum mi-am făcut ordine în casă și-n viață într-un weekend.

Ce înseamnă să fii admin-ul vieții tale și cum poți deveni mai bun la asta

7 idei japoneze pentru o viață simplă și eficientă

Cum ne simplificăm viața sau măcar de unde începem

Cum se disciplinează o viață, ca să rămâi întreg la minte și la suflet

3 cărți despre simplitate și rafinament