Despre tot ce-i fin și fain

7 lucruri învățate din cursul Annei Wintour despre leadership și creativitate

By 23 martie, 2020Learning, People
read time 15 min
 
23 martie, 2020

7 lucruri învățate din cursul Annei Wintour despre leadership și creativitate

Am urmat cursul de „Creativity & Leadership” ținut de Anna Wintour – redactorul-șef Vogue USA – pe platforma Masterclass, iar acestea sunt lucrurile cu care am rămas din cele 12 module.

by

În filmul „Diavolul se îmbracă de la Prada”, există o scenă în care personajul jucat de Anne Hathaway, asistenta redactorului-șef Miranda Priestley, bufnește în râs văzând cum o întreagă echipă se străduiește să aleagă între două curele aproape identice.

 

Miranda Priestley, personajul jucat de Meryl Streep, îi livrează atunci una dintre replicile memorabile ale filmului:

 

„Ah, am înțeles, tu crezi că moda nu are nicio legătură cu tine. În dimineața asta, tu ai ales din dulap acest pulover albastru șleampăt fiindcă vrei să spui lumii că te iei prea în serios ca să-ți pese ce porți. Dar ceea ce nu știi este că puloverul tău nu e albastru, nu e turcoaz, nu e lapis lazuli. Este azuriu. Și habar nu ai că în 2002, Oscar de la Renta a făcut o colecție întreagă de rochii în această nuanță.

 

Apoi Saint Laurent a făcut jachete în albastru azuriu, după care culoarea a apărut  în colecțiile a opt alți designeri. Și s-a propagat de la magazinele de lux înspre cele de masă, până când a ajuns în cutia de solduri din care ai pescuit tu acest pulover. Acest albastru reprezintă milioane de dolari, nenumărate slujbe și e amuzant cum tu crezi că ai făcut o alegere care te scutește de apartenența la trendurile modei, când de fapt porți un pulover care a fost ales pentru tine de oamenii care se află chiar în această încăpere”.

 

Dincolo de exagerări și de critici, filmul „Diavolul se îmbracă de la Prada” – inspirat de Anna Wintour, redactorul-șef Vogue – reușește să explice bine fix ideea din fraza de mai sus.

 

Lumea modei nu mai este, de multă vreme, doar un loc al frivolităților și al fashionistelor cărora le pasă doar de ultimele tendințe. Este un fenomen care se inspiră din lumea înconjurătoare și o inspiră la rândul lui. 

 

Moda este parte din discursul social și din mersul vremurilor. Spune povești, iar poveștile din jur se regăsesc în colecții. E o oglindire a societății, cu bune și cu rele, dar și cu exagerările de rigoare.

 

Este doar unul dintre motivele pentru care mi-am dorit să fac cursul online cu Anna Wintour, pe platforma Masterclass. Primul motiv era faptul că îmi place personajul în sine și mă intrigă masca de gheață pe care și-a creat-o în timp și pe care transformat-o în brandul ei personal.

 

Am scris cândva un articol numit „Uneori e mai bine să fii scorpie. Sau căpcăun” în care explicam felul în care societatea predispune femeile să fie mai dure și să renunțe la statutul de „fata bună” în favoarea celei de femeie care bate cu pumnul în masă. Pe principiul „mai bine să ne știe de nebune, decât de proaste”.

 

Anna Wintour este genul de femeie care a dovedit că a impune respect înseamnă uneori să fii o mână de fier și că e mai bine să inspiri o carte în care ești numită „diavolul” decât să le fii oamenilor complet indiferentă și dispensabilă. Și îmi doream să aud o asemenea femeie.

 

”Ce îți dorești de la o asistentă personală, Anna?”, întreabă o voce din off, la începutul primei lecții. ”Să nu scrie o carte despre mine”, râde Wintour, semn că dincolo de masca de gheață există totuși simțul umorului. Dar și o trimitere directă la autoarea cărții „Diavolul se îmbracă de la Prada”, Lauren Weisberger, fosta ei asistentă de la începutul anilor 2000.

 

Cursul nu este vreo revelație extraordinară, cel puțin nu pentru cineva care a lucrat mult în media și în lumea revistelor glossy.

 

Pentru cineva din afara industriei media, mecanismele interne din lumea modei pot fi fascinante și totul are un aer de noutate și de glamour, așa că îl recomand.

 

De fapt, recomand cursul tuturor celor care au o curiozitate cât de mică legată de Wintour ca personaj, fiindcă e captivant s-o auzi povestind despre viața ei, despre lumea modei, despre cum se organizează MET Gala și despre alegerea designerilor nominalizați în fiecare an pentru Vogue Fashion Fund. Este o experiență, iar ea e o femeie cu o incontestabilă charismă. Și, paradoxal, mult mai plăcută și amuzantă decât te aștepți să fie.

 

Din orele de curs cu Wintour, am strâns câteva idei care mi-au plăcut, pentru a le da mai departe către voi. Restul descoperiți în cursul în sine, pe platforma Masterclass. Eu sunt membră Masterclass din 2017 și am un Pass special la ei, anual. Există însă și câteva variante de abonament lunar, în funcție de câte cursuri vreți să urmați.

 

1. Nu trebuie să fii „de toate pentru toți” 

 

Literalmente.

 

Acestea au fost cuvintele Annei: ”You don’t have to be everything to everyone”.

 

De altfel firul roșu al întregului curs este acesta: trebuie să știi bine cine ești, care sunt limitele tale și care este identitatea ta. Și să le aperi, să ți le asumi în fața oricăror critici.

 

În toate etapele dialogului cu Wintour, de la secretele marilor designeri și până la felul în care sunt alese tinerele talente de la Vogue Fashion Fund, această idee este omniprezentă: dacă nu știi cine ești, nu poți să fii nimic notabil. 

 

Dar, mai ales, dacă nu știi cine ești… se vede. Oamenii își dau seama. Nu poți fi credibil în fața lor dacă nu ai tăria să-ți „înfigi steagul în pământ”, cum spune Wintour, și să arăți care e teritoriul tău. Ce te reprezintă, ce te mișcă, unde vrei să-ți pui amprenta.

 

„Ca lider, mai ales, vei fi foarte criticat, e inevitabil. Așa că trebuie să asculți ce are de spus toată lumea, dar în același timp să fii conștient în fiecare secundă cine ești, ce vrei și să nu ceri scuze nimănui pentru ceea ce ești”, crede Wintour.

 

2. Claritatea brandului personal este esențială

 

Ideea identității clare se regăsește în toate lecțiile lui Wintour, exemplificată în fel și chip.

 

De la oamenii care vin la ea pentru interviuri de job și mint, spunându-i ceea ce cred ei că vor să audă (”Nu știți câți oameni mi-au spus că iubesc tenisul, fără să fi fost vreodată la un meci de tenis”), până la designeri care își depun aplicațiile pentru Vogue Fashion Fund fără a avea o identitate clară.

 

Tocmai de asta, Wintour este sceptică în legătură cu tinerii care ies din facultate și vor să fie instantaneu antreprenori.

 

Puțini dintre ei reușesc, pentru că nu știu cine sunt de fapt, nu au acumulat destul, nu s-au lovit de suficiente probleme. Nu au claritate și coerență a mesajului, fiindcă nu au avut timp și ocazii să și-l perfecționeze.

 

„Când te uiți pe lookbook-ul unui designer, e ușor să-ți dai seama care are o viziune clară, lucidă, a ceea ce este, a mesajului pe care-l transmite, a poveștii pe care o construiește”, explică Wintour, exemplificând cu unul dintre designerii finaliști la Vogue Fashion Fund, care i-a impresionat mult pe toți membrii juriului.

 

”Ne plăcuse prezentarea unei tinere care avea un brand numit Bode, cu haine sustenabile, făcute din țesături vintage, într-un stil unisex. Era foarte interesant, avea o viziune. Când ne-am dus la atelierul ei, fiindcă facem vizite tuturor finaliștilor, am realizat că studioul ei și ea însăși erau extensia acelei prezentări, totul era din aceeași poveste, totul era coerent. Acesta e semnul unui designer promițător”.

 

3. Marii profesioniști au fost cândva „bureți” care absorbeau informație

 

Anna Wintour și-a trăit tinerețea în Londra anilor ’60, o perioadă a libertății proaspăt-descoperite, când „vremurile se schimbau, iar ducesele și studenții stăteau unii lângă alții pentru prima dată și aveau un dialog comun”.

 

La acea vreme, publicațiile trăiau o epocă de aur a creativității eliberate de orice fel de constrângeri, dar în același timp nu aveau bugete pentru aproape nimic. Așadar, oamenii din media aveau misiunea de a face de toate și de a găsi soluții pentru orice. În același timp însă, aveau și cadoul imaginației fără limite, pentru că nimeni nu le spunea „Nu, asta nu se poate”.

 

”Nici măcar nu eram asistenta cuiva”, își amintește Wintour, „pentru că nu exista buget pentru asistenți”. „Făceam de toate, de la scris explicații foto până la coordonat ședințe foto și la scotocit magazinele vintage după haine. Eram ca un burete care absorbea totul”. 

 

Wintour explică de ce bunul-gust este ceva nativ, un filon pe care îl ai sau nu, dar pornind de la acel sâmbure, restul se educă. Citind, vizitând muzee, privind lumea din jur, acumulând inspirație, informație, întâlniri.

 

Peste tot acest volum de informație și de documentare, mai există însă un element vital: intuiția. Instinctul.

 

Trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă, dar asta nu înseamnă să stai tot timpul cu ochii în telefon și în calculator, să fii dependent de reacțiile oamenilor”, explică ea. Trebuie să-ți asculți instinctul, dincolo de tot ce se întâmplă în jurul tău, fiindcă un profesionist cu experiență intuiește uneori ceea ce urmează să se întâmple sau direcția în care merg lucrurile. Dacă-și dă voie să facă asta.

 

4. Curiozitatea este esențială pentru creativitate și progres

 

Ca un corolar la punctul anterior, Wintour spune de la bun început că iubește să învețe încontinuu. Să se întâlnească mereu cu oameni noi, să audă idei opuse ideilor ei, să vadă ce se întâmplă în lume. Nu doar în modă și în media, ci în general.

 

Se trezește între 4:00 și 5:30 a.m, citește știrile online, își bea cafeaua, iar la 8:30 cel târziu este la redacție. Timpul destinat acumulării de informație și creativității este prezent în toate „buzunarele” programului ei, iar asta se vede. 

 

Un om curios este un om care nu se plafonează niciodată, iar spiritul ironic și înțepător al lui Wintour nu vine din mândrie sau orgoliu, ci dintr-o minte ascuțită și antrenată.

 

„Ca profesionist, trebuie să ai mereu o atenție sporită la ceea ce se întâmplă în industria ta, ca să intuiești schimbările, momentele de cotitură. Ele sunt mereu anunțate, anticipate, dar trebuie să fii atent”, explică ea.

 

Spre exemplu, dacă anii ’90 în modă erau despre supermodele precum Cindy Crawford și Claudia Schiffer, în anii 2000 oamenii își doreau celebrități.

 

Vedetele începuseră să vină la prezentări de modă, să se implice în lumea modei, să devină ambasadori ai diferitelor case de modă, așa că pe coperțile revistelor de modă locul supermodelelor a fost luat de actrițe, cântărețe și alte personaje de acest tip.

 

Vogue a dat tonul fiindcă a observat acest lucru, iar cei care sunt primii nu au de cele mai multe ori vreun dar special în afară de o atenție sporită și de o curiozitate aparte. 

 

5. Profesioniștii își fac mereu temele

 

Anna povestește la curs despre unii dintre profesioniștii cu care a colaborat de-a lungul timpului, precum Irving Penn, Annie Leibovitz și alte nume aproape legendare ale industriei. Toți aveau ceva în comun: își făceau „temele” în cel mai mic detaliu.

 

Spre exemplu, înainte de a fotografia un personaj, genialul Irving Penn obișnuia să citească tot ce s-a scris despre omul respectiv, se pregătea mai ceva ca un documentarist, iar când personajul intra în studio el avea deja o viziune clară despre personalitatea și istoria omului respectiv.

 

La fel și Annie Leibovitz, ale cărei imagini sunt straturi peste straturi: focusul este pe subiect, dar fundalul are și el ascunsă o poveste, iar unghiurile îndepărtate divulgă și ele ceva. Sunt povești fotografiate în „etaje”.

 

Totul e gândit dinainte și, chiar dacă talentul ei extraordinar face diferența, și Leibovitz vine pregătită în cel mai mic amănunt. 

 

Profunzimea unei creații înseamnă, de cele mai multe ori, o atenție incredibilă la detalii, forjată în ani de muncă și în ore de pregătire, nu doar din spontaneitate și talent.

 

6. Trebuie să știi să spui NU cu toată convingerea

 

”Am lucrat mulți ani cu oameni care erau buni profesional, dar erau… vagi în atitudine. Nu puteau lua decizii, erau mereu în dubiu, se temeau, se fereau”, explică Wintour. ”Când iei o decizie trebuie să fii ferm, inclusiv cu cele negative”.

 

Altfel spus, un refuz este format dintr-un NU, urmat eventual de o explicație scurtă – „Nu ni se potrivește conceptului”, ”Nu e în spiritul revistei”, „Nu e ceea ce căutam” sau orice altceva. Atât.

 

”Fii clar, decis, rapid. Nu începe cu poate, să vedem, să analizăm, dacă tu știi clar încotro atârnă balanța”, explică Wintour.

 

Posibil și de aici să i se tragă faima de „doamna de gheață” a modei, dar să fii capabil să spui DA sau NU asumându-ți deciziile până la capăt mi se pare un lucru demn de replicat, mai ales în vremurile complicate în care trăim.

 

7. Trebuie să ai curaj să faci schimbări radicale

 

Poate capitolul meu preferat din cursul lui Wintour este cel în care analizează coperțile Vogue care au scris istorie și care au fost și cele mai controversate.

 

Prima ei copertă, în care a pus un instantaneu cu un fotomodel râzând, cu ochii întredeschiși, în condițiile în care până atunci toate cadrele erau strânse, cu fetele privind direct în camera foto.

 

Prima copertă de septembrie (cea mai importantă din lumea revistelor de modă, fiindcă e perioada de fashion-shows) cu Naomi Campbell, pentru care a fost avertizată că „modelele afro-americane nu vând reviste”, dar care a avut un mare succes. Despre numărul făcut în anii 90, într-o perioadă de criză economică, în care orice obiect era sub 500 de dolari.

 

Mi-ar fi plăcut să o aud vorbind și despre decizia de a-i pune pe copertă pe Kim Kardashian și Kanye West, dar a omis elegant acest subiect.

 

 

 

Cursul Annei, spre deosebire de alte cursuri de pe Masterclass despre care am mai povestit, precum cel al lui Kevin Spacey sau cel ținut de Shonda Rhimes (creatoarea „Anatomiei lui Grey”), este un curs de ascultat, nu de povestit.

 

Nu e un curs la care vei sta cu carnețelul și pixul în mână, dar cu siguranță la final te vei simți ca și cum ai luat o cafea – pe tihnă – cu regina neîncoronată a modei internaționale. Și asta merită efortul.

Găsiți cursul Annei Wintour pe platforma Masterclass.

 

Foto: capturi ecran Masterclass