La prima vedere, meseria olandezei Li Edelkoort – pe numele întreg Lidewij Edelkoort – pare desprinsă dintr-un film SF. Să „prezici” viitorul sub formă de culori, forme, texturi, dimensiuni și dorințe și să călătorești în toată lumea adunând informație vizuală pentru a-ți fundamenta viziunile e ceva care te duce cu gândul la un al șaselea simț.

În cel mai simplist mod, cu asta se ocupă Li Edelkoort de peste 40 de ani (în prezent are 70 de ani), doar că volumul de muncă din spatele acestor predicții nu are nimic simplu sau simplist. Li și echipa ei călătoresc în toate colțurile lumii pentru a observa ce este relevant pentru diferitele comunități și vârste, care e moda străzii și care e pulsul tinerilor „cool”, cei pe care toată lumea vrea să-i imite. 

Apoi, ca într-un imens puzzle, alege informația valoroasă și compune viziunea de ansamblu: ce-și doresc oamenii, înainte să știe de fapt că-și doresc asta. 

Orice obiect care se află acum în casa ta a fost, cândva, produsul unui astfel de raționament. A ajuns pe piață într-o culoare anume, într-o formă anume, într-o perioadă specifică, fiindcă timpurile indicau către el. Vremurile îl „cereau”. 

Scriu acest articol purtând o rochie cu nasturi de sus până jos, un design pe care l-am găsit vara asta în sute și mii de declinări. Deși mi-a plăcut mereu acest stil, până anul acesta era de negăsit altundeva decât poate în magazinele vintage. Acum e peste tot, atât de omniprezent încât am început să mă satur și eu de el. 

În dreapta mea se află o poșetă tip ghiozdan vintage, stilul care făcea furori prin 2012. Pe atunci, toată lumea trebuia să aibă o asemenea geantă, de student „de pe vremuri”, iar mie îmi place la nebunie și acum. Doar că nu mai face parte din moda imediată, moda prezentului, e un trend din trecut. 

Cafeneaua în care scriu a fost renovată acum vreo 5 ani în stilul momentului: gresie multicoloră cu desene tip „azulejos”, mobilier în culori închise și alăturări neașteptate de vaze de lut, statui cu elefănței și telefoane vintage. Acest eclectic nebunesc se purta masiv pe atunci.

Toate astea, plus încă o infinitate de detalii, sunt produsul „vânătorilor de trenduri”, oameni precum Li, care au instinctul, flerul de a observa ceea ce alții nu observă, și a transmite mai departe informația către branduri. 

Da, colecțiile marilor branduri de modă sau beauty ies primordial din imaginația directorilor de creație ai caselor respective, dar pe birourile lor se află invariabil „caietele de trenduri”. Sau credeați că este întâmplător că, într-un anumit sezon, toate brandurile, de la tapițerie până la poșetele de 20.000 de euro, folosesc aceleași nuanțe? S-au vorbit? E o coincidență? Nu, e matematica trendurilor. Iar trendurile vin de la oameni.

 

Am cunoscut-o pe Li Edelkoort la Forumul Mazars România, la început de septembrie, și prezentarea ei îmi va stărui în minte multă vreme de acum încolo. Deși o știam din cursurile online de pe Business of Fashion, în carne și oase am înțeles de ce Li nu este doar un consultant, ci o instituție în sine. Sunt lucruri pe care le înveți sau le deduci, dar sunt unele esențiale, cu care te naști. Iar cel mai important este intuiția.

De peste 30 de ani, Li o duce spre viitor, cu compania ei, „Trend Union”, care realizează periodic caiete de tendințe și oferă consultanță specializată pentru toate marile branduri: Estée Lauder, Nissan, Disney, Siemens, Shiseido, Whirlpool, L’Oreal, Mattel, Time Warner, Coca-Cola, Marks&Spencer și alte zeci de nume din prima ligă. 

Intuiția ei s-a rafinat și s-a dezvoltat în acest interval, într-atât de mult încât a învățat să asculte și să „vadă” detalii care altora li s-ar părea insignifiante. Atât la cei din jur cât și la ea însăși. Spre exemplu, pentru ultimul ei caiet de tendințe nu reușea să găsească împreună cu echipa Trend Union o temă suficient de relevantă. 

”Mi se părea că în celelalte caiete atinsesem deja toate temele care se vehiculau la ședință, nimeni nu venea cu o idee bună, așa că le-am zis: „Gata, ne mișcăm în cerc și nu are rost, plecăm acasă și reluăm mâine discuția”. Apoi, ajungând acasă, îmi tot răsuna în minte ceea ce spusesem: ne mișcăm în cerc. Așa că a doua zi am venit la birou și le-am zis că vom face un caiet de tendințe despre cercuri. Despre circularitate în modă. (Zâmbește) La scurt timp după, ne-am dus la un eveniment de design și totul era despre cercuri. Am fost uimiți. Deci da, trebuie să-ți asculți intuiția”.

 

Timp de 40 de minute, cât a durat prezentarea lui Li la Mazars Forum, nimeni din sală nu a clipit.

Câțiva ne luam notițe, dar în afară de asta nu a sunat niciun telefon, nimeni n-a dat vreun mesaj, n-a verificat vreun email. Toate privirile erau ațintite hipnotic spre ecranul de prezentare. 

Din bogăția de informații și de idei despre viitor, am extras ceea ce mi s-a părut cel mai important, relevant și aplicabil pentru fiecare dintre noi.

Vă fac și o mărturisire: aștept cu nerăbdare viitorul, dacă el arată așa. Întoarcerea spre liniște, tihnă și spre lucrurile care contează este mai mult decât vizibilă, justificabil de altfel în debandada completă în care trăim.

Vreți să știți și care e cel mai bun semn? Oamenii „țin” de trenduri mai mult ca oricând. Nu mai vor viteză, vor liniște.

Punând cap la cap cele ce urmează cu afirmația de mai sus, veți înțelege că trendurile care ne așteaptă sunt consecința vacarmului din ultimii ani. Sunt mai mult decât tendințe, sunt strigăte de ajutor.

„Avem nevoie să ne îndepărtăm de goana după tot, să ne îndepărtăm de știri, de feed-ul din social media, de informația care ne bombardează. Varianta pe care au găsit-o este echivalentul postului negru sau a postului intermitent, dar nu numai pentru corp, ci pentru întreaga viață”.

Despre asta este vorba: un POST de viață, în care să consumăm mai puțin și mai precis, să alegem lucrurile cu atenție și pentru esența lor. Nimic nu mai este bulimic, la grămadă, la cantitate. Totul este în cantități mici, cântărite pentru cât avem nevoie și alese cu maximă seriozitate.

Pentru că trăim într-o lume a ecranelor, degetele noastre au devenit un mod nou de a percepe lumea. Automat, avem tot mai mare nevoie să le oferim și altceva decât doar contactul cu suprafețe lucioase. Vrem tactilitate, iar asta se obține prin materiale cu texturi neregulate, texturi bogate, suprafețe rugoase, cu personalitate. Avem nevoie de suprafețe care să ne trezească simțuri în degete.

Pentru că suntem înconjurați de zgomot, prețuim mai mult ca oricând lucrurile simple, ceea ce explică succesul exploziv al designului scandinav, cu linii simple, pe alocuri chiar austere, și a filosofiei de viață japoneze, axată pe esențializare. 

Materialele trebuie să fie simple, dar de cea mai bună calitate. Detaliile sunt importante, esențiale chiar, fiindcă alegerea cu mult mai mare atenție a obiectelor duce fiecare amănunt la rang de artă. 

Lumina este vitală, în designul viitorului totul va fi despre modurile în care putem lăsa lumina să pătrundă în casele noastre.

S-au făcut studii despre așa numita familie de culori „milennial pink”, cuprinzând nuanțele blânde, pudrate ale rozului, recunoscute în ultimii ani ca fiind o binecuvântare pentru orice strategie de marketing. Ambalajele în „milennial pink” vând produsele mai bine ca orice altă nuanță, iar produsele în nuanțe de roz au cunoscut un boom care pare să nu se mai oprească.

Nu doar pare. Li Edelkoort confirmă faptul că rozul a încetat de multă vreme să mai fie o culoare „de fete”, ci a devenit o culoare matură, cu propriul ei univers. Ba chiar mai mult, o informație care te va uimi cu siguranță este faptul că rozul este, oficial, cea mai veche culoare din lume.

 

Anul trecut australienii au făcut niște studii în cele mai vechi peșteri din lume, iar atunci când au crăpat niște pietre vechi de milenii au descoperit că înăuntru se afla o nuanță de… roz, identică acestui „milennial pink” pe care-l adorăm în zilele noastre. Ca s-o citez pe Li: „Rozul este mai vechi decât dinozaurii”. Și e aici pentru încă multă vreme.

Deal with it.

Tot ceea ce cumpărăm trebuie să fie simplu, util, funcțional. Piese de mobilier mici, care pot fi mutate dintr-o cameră în alta, nimic nu mai este „definitiv” sau pus într-o poziție din care să nu mai poată fi mișcat ani la rând. 

Căutarea luminii și a spațiului – psihologic complet de înțeles, având în vedere că ne ducem viețile într-o aglomerație perpetuă – se traduce printr-o schimbare a designului casei.

Dacă până de curând accepțiunea casei ideale era similară unui hotel de lux, cu multe straturi, texturi și opulență, în prezent viziunea căminului ideal e mai degrabă… monastică. Spațiul personal trebuie să inspire calm, tihnă. Puține obiecte, simple, care să ne dea voie să FIM.

Accentul, indiferent că e vorba de casă sau de alegerile noastre experiențiale, cade pe spațiile în care putem SĂ STĂM. Să stăm pur și simplu, să ne liniștim.

Asta poate însemna un colț de casă pe care-l lăsăm pustiu fiindcă avem nevoie de spațiu și de tihna golului, de un fotoliu de relaxare sau orice fel de lucru făcut pentru NOI, nu pentru alții.

Casele și designul lor sunt direct conectate la confort și aproape complet deconectate de design în accepțiunea clasică. Nu mai contează tipul de design care ajunge în reviste, ci tipul de design care ne aduce eficiență, funcționalitate și ne servește nouă. Nu doar estetic, ca vanitate, ci sub forma unui beneficiu direct pentru trup și suflet.

Spre exemplu, ferestrele caselor nu mai sunt dispuse după simetrii matematice și estetice, ci pur funcțional: unde ar trebui să plasăm fereastra ca să avem lumina cea mai bună, în cel mai bun unghi? Totul e despre noi.

 

… și sunt slabe șanse că va mai intra până la finele vieților noastre. Nu de alta, dar trendul „mix&match” este extrem de puternic și de necesar în noul context în care oamenii își doresc obiecte cu sens, alese emoțional și concertat, nu lucruri adunate „pentru că trebuie”. 

Dispar „listele de nunți” ale americanilor, făcute astfel încât cadourile de nuntă să fie toate în același stil. Un oaspete putea să meargă să le cumpere însurățeilor un set de 12 pahare, farfurii sau orice altceva de pe listă, iar la final fericitul cuplu avea o casă întreagă în care totul, de la farfurie la lingură, era din același „set”. Asta e de domeniul trecutului.

Pe lângă faptul că ne dorim puține obiecte, cele pe care le alegem trebuie să fie diferite, cu poveste, cu emoție. Ideal din materiale naturale, vii. Le colecționăm, le adunăm treptat, investim în ele intenție, nu le cumpărăm „la set”, din prima.

Li Edelkoort a dat aici exemplul lui Michelle Obama, care a făcut exact un astfel de gest la primul său dineu oficial la Casa Albă, cu ani în urmă. Deși protocolul consemnează că fiecare președinte are propriul său set de veselă și că pentru fiecare cină oficială se va alege un set complet dintr-o anumită epocă, Michelle a ales să amestece farfurii și veselă de la toți președinții de dinainte. Cam asta se întâmplă acum în bucătăriile noastre.

Granița dintre prietenie și „părințeală” este tot mai incertă în ultimii ani, adică părinții își cresc copiii într-o relaxare străină tuturor generațiilor de dinainte. Dar dincolo de asta, simplitatea gândirii de copil își pune amprenta chiar și asupra designului.

”Vă rog eu, dați-le copiilor motive și simboluri, anecdote, povești. Nu-i creșteți ca pe niște copii cu ecrane în față. Don’t give them screens so that they don’t scream”.

 

Chiar și casele în accepțiune contemporană seamănă tot mai mult cu cele din desenele copilăriei: liniare, simple, aparent modeste, dar gândite să ne ofere o oază departe de aglomerația și vacarmul lumii înconjurătoare.

 

Ne atrag atenția mai mult ca oricând brandurile curate, sustenabile, care fac ceea ce spun și în ale căror produse ne putem încrede.

Valabil și pentru orice fel de servicii sau relaționare cu branduri de orice fel. Nu mai este suficient marketingul, ci faptele.

Totul este viu. La propriu. Lemnul este mai puțin finisat, metalul este oxidat, pielea este patinată. Mixul dintre vechi și nou nu dă semne că va pleca prea curând, fiindcă ne echilibrează interior să includem istoria ca ancoră în lumea prezentă.

 

Obiecte vechi, obiecte refolosite, obiecte noi, toate coexistă cu o condiție: să le facem parte din lumea noastră cu un sens. Nu doar acumulare, ci funcție și intenție.

„Meșteșugurile vor rămâne printre ultimele noastre șanse de supraviețuire, după ce inteligența artificială ne va fi luat toate joburile convenționale. Pentru Europa mai ales, asta va fi speranța: zona meșteșugurilor fine, care nu pot fi replicate de mașinării”, spune Li Edelkoort.

Întoarcerea la natură, la materiale legate profund de pământ, nu exclude nevoia de tehnologie.

Inteligența artificială nu ne va lua locurile de muncă așa cum se întâmplă în filmele SF, ci pur și simplu va deveni mai economic și mai eficient să folosim inteligența artificială pentru o majoritate covârșitoare a muncilor repetitive și care consumă timp.

Totuși, viitorul se anunță a fi și un mix între abilitățile umane și capacitatea încă neexplorată a inteligenței artificiale. Un fel de „Eduard Omul-Foarfecă”, după cum spune Li Edelkoort. ”Mâinile și mașinăriile se unesc”

Nu e vorba doar despre reciclare, ecologie, atenție pentru natură și sustenabilitate. Acestea sunt clar punctele esențiale ale drumului care ne așteaptă, însă verdele este și înțeles în context concret. Ca nuanță și ca simbolistică.

 

Toate nuanțele de verde sunt tot mai dezirabile, ca și plantele, copacii și aspectul de „junglă urbană” ca încercare de a contrabalansa betoanele și sticla. „Plantele”, spune Li Edelkoort, „vor fi precum animalele de companie, ne vom atașa mult mai mult de ele decât am făcut-o până acum. Pentru că avem nevoie de ele în viețile noastre și vom simți asta mai mult ca oricând. Deja există oameni care atunci când pleacă în weekend din apartamentul lor din oraș, își iau și planta în mașină. Au nevoie de ceva verde, oriunde s-ar duce, vor verdele să facă parte din viața lor”.

Că veni vorba de verde, materialele precum bambusul și… cannabisul sunt tot mai la modă. Cannabisul este de departe cel mai popular, iar legalizarea lui în tot mai multe state a condus la o frenezie a brandurilor de a lucra cu el pentru diferite produse.

 

Totul trebuie să fie natural, nu ca trend, ci pentru că avem nevoie să contrabalansăm cu ceva artificialitatea lumii înconjurătoare. Vopseluri naturale, culori naturale, lumină naturală în locul multelor corpuri de iluminat, materiale naturale…

La propriu. Poate cel mai straniu trend pentru următorii ani va fi tendința de a aduce negrul și nuanțele întunecate tot mai adânc în bucătărie. Nu doar la nivel de mobilier, unde este evidentă tendința, ci și în farfurie.

Totul este negru sau pe tonalități închise: mâncarea rumenită la cuptor, sosurile închise la culoare, cărbunele folosit tot mai mult într-o sumedenie de produse, pâinea din făină neagră, orezul negru, ridichea neagră, sfecla roșie…

Tactilitatea este esențială și în bucătărie: ”Farfuriile trebuie să arate ca și cum le-ai putea mânca”, spune Li Edelkoort. Nu contează doar ce punem în farfurie, ci și texturile și formele veselei, care trebuie să fie cât mai neconvenționale.

 

 

La propriu. Lemnul își arată nervurile naturale, iar tot mai multe piese de mobiler sunt construite în jurul ideii de rădăcină de plantă sau copac. Sau, cum râde Li, ceva ce seamănă pe alocuri cu casa lui Fred și a Velmei din „The Flintstones”, ceva de la începutul timpului. 

Dacă ultimii 20 de ani au glorificat bucătăria ca spațiu de adunare, exprimare a emoției și comunicare cu ceilalți, prin interesul enorm pentru gătit, pentru mâncare, gusturi și experiențe culinare, următoarea perioadă va fi a băilor.

„Oamenii dau importanță și spațiu lucrurilor importante pentru ei, lucrurilor de care au nevoie într-un anumit moment”, explică Li. „În ultimele decenii oamenii au renunțat progresiv la spațiile din casă în favoarea unei bucătării mari, ample, deschise. Acum e rândul băilor”.

 

Baia se reinventează, ca și conceptul de duș, baie sau ritual specific. Baia devine spațiu de meditație, curățenie interioară, de relaxare, seninătate. „Este poate singurul spațiu din casă în care ne putem încuia la nevoie, făcându-l să devină clinică, templu, spa, sanctuar sau orice avem nevoie”. 

Totul este animalic, RAW, cu viață. Piesele de mobilier abundă în animal print, în tipare tribale sau abstracte cu influență din natură, dar totul trebuie să fie cruelty-free.

 

”Unele piese de mobilă pot ajunge să arate ca și cum ar putea s-o ia la fugă pe ușă în orice moment”, râde Li.

”Purtați cămașa românească tradițională. Este atât de la modă încât a inspirat oameni din toată lumea și a ajuns în toate colțurile lumii”.

Nu e ca și cum aveam nevoie de vreun îndemn al tendințelor pentru a ne celebra tradițiile, dar cu atât mai mult s-ar cuveni să prețuim mai mult ceea ce avem. Mai mult decât trend, e vorba de energia obiectului, de meșteșugul din spate și de faptul că ia este un produs handmade într-o lume eminamente mecanizată.

Ideea asta de RAW și de ALIVE se repetă atât de des în tendințele viitoare încât devine evident că vrem cu disperare să simțim ceva. Texturi, natură, conexiune cu ființe vii, indiferent că e vorba de o simplă plantă în ghiveci. Și ea contează. 

Pe de altă parte, avem nevoie să ne liniștim, să eliminăm zgomotul, aglomerația, bombardamentul de stimuli, așa că alegem formele simple, culorile blânde, funcționalitatea care ne pune pe noi pe primul plan.

Suntem atât de rupți, alienați, deconectați de ritmul natural al vieții încât această întoarcere spre natură nu este altceva decât o tentativă de reechilibrare la nivel global. O reîntoarcere la ciclurile vieții, de la sezonalitatea din farfuriile restaurantelor și până la simplitatea băilor noastre, pe care nu le mai decorăm ca în Elle Decoration, ci după dorințele inimilor noastre. 

Dorința asta de a tăia, a simplifica, a nu irosi nu are legătură cu economia și cu buzunarele, ci cu faptul că mai vrem să facem concesii în defavoarea propriei persoane. Renunțăm la balast nu doar pentru binele naturii, ci pentru binele sufletelor noastre.

Pentru mai multe personaje interesante, idei și inspirații, mă poți urmări și pe profilul de Instagram.

Citește aici interviul meu cu Li Edelkoort: „Urmărim evoluția emoțiilor umane, iar tendințele vin din emoțiile dominante ale perioadei”

Dacă vrei să vezi ce am mai scris despre simplitate:

Cum mi-am făcut ordine în casă și-n viață într-un weekend.

Ce înseamnă să fii admin-ul vieții tale și cum poți deveni mai bun la asta

7 idei japoneze pentru o viață simplă și eficientă

Cum ne simplificăm viața sau măcar de unde începem

Cum se disciplinează o viață, ca să rămâi întreg la minte și la suflet

3 cărți despre simplitate și rafinament