Am devenit admiratoarea lui Misty Copeland cu trei ani în urmă, când am citit cartea ei „Ballerina Body”.

Căutam o nouă rutină de antrenament pentru activitatea mea la sală, fiindcă problemele de sănătate și oboseala cronică nu-mi permiteau să mai fac antrenamente „în forță”.

Așa am dat peste cartea lui Misty: căutând o cale de mijloc pentru propria-mi situație.

 

Nu mi-am schimbat imediat stilul de a face sport (deși m-a ajutat mult cartea ei), în schimb m-am îndrăgostit de stilul și de sensibilitatea artistică a lui Misty, fiind impresionată în același timp și de povestea ei de viață incredibilă. 

Misty este un fenomen al baletului internațional și o femeie care a schimbat regulile într-una dintre cele mai conservatoare industrii din lume.

A început să facă balet abia la 13 ani, teoretic cu cel puțin șapte ani prea târziu pentru orice balerină care aspiră la performanță. Totuși, s-a dovedit a fi un talent extraordinar, unul care a trecut peste orice reguli și cutume ale industriei, dar și peste complicațiile propriei vieți.

Vine dintr-o familie dezbinată, iar în primii ani de carieră profesoarele ei de balet au jucat rolul de tutori legali, în timp ce Misty era în proces de emancipare ca minor, judecându-se cu mama ei biologică. 

Apoi, chiar dacă situația personală s-a lămurit, talentul ei uriaș s-a lovit de culoarea pielii și de faptul că o femeie afro-americană nu era considerată „potrivită” pentru anumite roluri din baletul clasic.

Inclusiv în timpul cursului pe platforma ”Masterclass”, Misty recunoaște că și acum își vopsește singură pantofii de balet pentru a semăna cu nuanța pielii ei (”Poantele vin de regulă într-o culoare numită roz european, care exprimă însăși viziunea despre cum ar trebui să arate o balerină”) și că, până să i se propună să joace în „Lacul Lebedelor”, nu se gândise niciodată că ar putea ajunge să interpreteze dublu rol Odette-Odille.

Pentru că „nu era un rol care li se dă femeilor de culoare”.

Acum o lună, am scris un articol numit „Nu mai vreau să fiu neîndemânatică social”, în care am explicat că uneori simt o deconectare între minte și corp, tipică celor care au trăit prea mult doar în mintea lor. Și că  mi-ar plăcea să lucrez mai mult la echilibru și la lejeritatea corpului meu.

Am făcut cursul cu Misty pentru că voiam să-mi înțeleg mai bine corpul și nu cred că există multe persoane mai conectate la trupul lor – ca întreg – decât balerinele. În plus, îmi doream s-o ascult pe ea, s-o înțeleg mai bine și s-o las să mă inspire cu povestea ei. Am avut dreptate.

1.Fiecare zi este o șansă de a o lua de la capăt

Nu metaforic, ci concret.

„Ca balerină, poți să faci astăzi o piruetă triplă, iar mâine corpul să nu te asculte. Iar tu trebuie să-l înțelegi, să fii atent la semnalele lui și s-o iei de la capăt. Fiecare zi este o renaștere”, explică Misty.

Memoria mișcărilor este un mecanism fascinant.

Când învață o nouă coregrafie, dansatorii nu memorează pași și tipare, ci absorb povestea și informația astfel încât să fie impregnată în corpul lor și să vină natural. Ca și cum mișcările ar fi „cartografiate” în creier, ca o hartă invizibilă.

La 35 de ani (acum are 37) și după o accidentare, Misty a înțeles că multe dintre limitările tehnice sau lucrurile pe care le auzise sub formă de verdict despre corpul ei  erau, de fapt, false.

Cum ar fi că unele balerine sunt mai bine echipate fizic pentru sărituri, altele pentru piruete sau că nu poți învăța să faci anumite mișcări dacă ai un anumit tip de corp.

”Eu cred că un dansator trebuie să fie capabil să facă de toate și abia acum, la această vârstă, am reînvățat un mod simplu, intuitiv, de a face balet. Și de a face corpul să mă asculte. Să facă ceea ce vreau eu să facă”, explică ea.

2. Trebuie să ai curaj să-ți înfrunți demonii și fricile

Misty vorbește mult și despre bullying-ul pe care l-a suferit în lumea baletului, nu doar din partea oamenilor din industrie, ci a publicului uneori și a haterilor de pe internet.

Și mai ales despre felul în care ales să nu tacă și să nu accepte aceste lucruri ca fiind o consecință normală a celebrității în vremea internetului.

Totuși, valurile de hate și-au pus amprenta asupra ei, iar în timpul unui turneu cu „Lacul Lebedelor”, presiunea criticilor era atât de mare încât se simțea blocată mental și creativ. 

Astfel, în timpul unei reprezentații în Singapore, în partea din „Lacul Lebedelor” în care dansează Lebăda Neagră și face cele 32 de piruete – numite fouettes – Mity nu a reușit să facă decât 12 fouettes, fără să lase să se vadă însă vreo poticneală. Pur și simplu a ales să nu le mai facă pe restul și a încheiat momentul elegant, cu un element de legătură către următoarea scenă.

Un spectator a filmat acel moment și l-a postat pe Twitter,  împreună cu fraza de mai jos.

 

Misty a profitat de acel moment (care s-a întâmplat în 2018) pentru a deschide un dialog public pe propriul cont de Instagram și a explica de ce valoarea și performanța unei balerine nu sunt date strict de numărul de fouettes pe care le execută într-o anumită seară.

”Rolul baletului este să spună o poveste prin mișcare, să emoționeze oamenii și, în cazul Lacului Lebedelor, să le transmită momentul în care prințul Siegfried cade în vraja Lebedei Negre, Odile, ca într-o transă. Oamenii vin la balet ca să simtă această emoție, nu ca să numere fouettes-urile balerinelor, iar talentul unei balerine nu este și nu ar trebui să fie definit de două minute dintr-o reprezentație”.

3. Un efort mai mare nu înseamnă un efect mai mare

Misty a învățat să-și reeduce corpul la 35 de ani, formându-și o rutină de antrenament bazată pe eforturi mici și efecte mari.

Scopul acestora: recăpătarea contrulului asupra corpului ca întreg: ”Dansul este un antrenament holistic, fiecare părticică a corpului se conectează cu celelalte, iar legăturile dintre ele se cer repetate și îmbunătățite”

Spre exemplu, o bună parte din cursul Masterclass îl reprezintă antrenamentele „a barre” ale lui Misty, în care mișcările ei – deși solicitante – sunt chiar mai lente decât cel mai lent antrenament de Pilates.

Un antrenament în „micro”, pentru că Misty încearcă să-și „reeduce” mușchii genunchilor fără a pune presiune pe ei.

Deși pare că stă pe loc, corpul lui Misty lucrează atât de intens încât simte nevoia să se oprească să-și tragă răsuflarea din când în când. Explică apoi diferența subtilă dintre a face un tendu – acea întindere a piciorului în lateral – întinzând vârful degetelor și punând presiunea pe ele, nu pe talpă. Este o nuanță minusculă, dar care face toată diferența din lume.

Am încercat și eu exercițiile ei în antrenamentele mele zilnice de stretching și am avut febră musculară din prima zi. Asta deși, privită din afară, ar fi părut că doar îmi mișc picioarele cinci centimetri stânga-dreapta, în slow-motion. 

„Când ai control asupra propriului corp, totul se întâmplă mai ușor, mișcarea se propagă din vârful poantelor spre genunchi, către mișcarea brațe și povestea se leagă ca și cum ar fi parte din tine”, explică ea.

Până s-o văd pe Misty antrenându-se, nu-mi imaginam că mișcarea poate fi atât de „minimală” și totuși atât de intensă. A fost cel mai mare câștig din acest curs, de departe.

4. Echilibrul este o muncă personală

Datorită lui Misty am înțeles acea vorbă a antrenorilor: mai bine faci două repetări corecte, decât trei serii incorecte.

Deși antrenamentul lui Misty pare foarte „minimal”, cum am spus mai sus, el este foarte intens pentru că implică o anumită poziție corectă a corpului. Poziție care se bazează, în esență, pe echilibru și pe o formă de relaxare activă.

Umerii trebuie să fie fermi, dar nu crispați; spatele drept, dar nu la modul forțat și teatral, iar mâinile așezate pe bară ferm, nu încleștate de ea.

De altfel, Misty și-a creat propria ei rutină, diametral opusă pe alocuri de ceea ce crede restul lumii că ar trebui să facă o balerină. Lucrează cu fața la bară – ceea ce în lumea baletului fac doar copiii, la început – și exersează adesea în șosete, pentru a simți mai bine podeaua și poziția corpului pe ea. 

 

Controlul intern al corpului, în cel mai mic amănunt, naște acea poveste frumoasă pe care o vedem pe scenă. Direcția în care merge mușchiul dictează mișcarea, așa că fiecare dansator trebuie să-și controleze mai întâi corpul, pentru a putea spune povestea.

Chiar dacă nu sunt balerină și n-am aspirat niciodată să fiu, acesta este un sfat care m-a făcut să-mi reconsider corpul pe de-a-ntregul.

Orice meseria am avea, corpul este instrumentul pe care-l folosim în viața de zi cu zi, secundă de secundă și suntem datori să ni-l perfecționăm constant.

5. Detaliile sunt esențiale

Stilul american și foarte direct al lui Misty face ca atmosfera adesea „scorțoasă” asociată lumii baletului să se risipească din prima secundă a cursului.

Eu ador baletul de-o viață-ntreagă, dar am auzit mulți oameni considerându-l „ermetic”, iar Misty reușește să transmită total contrariul. Înțeleg acum și de ce este atât de iubită de oameni, în ciuda tuturor criticilor: pentru că face totul să fie mai apropiat de public și mai… uman.

În plus, tocmai pentru că iubesc baletul, după cursul ei îl înțeleg chiar și mai bine, fiindcă știu la ce amănunte să mă uit când urmăresc o reprezentanție și înțeleg mai clar dinamica mișcărilor și explicația lor.

Spre exemplu, stângăcia voită a dansului dintre Siegfried și Odette (dintre prinț și Lebăda Albă din ”Lacul Lebedelor”), fiindcă niciuna dintre părți nu este conștientă de intențiile celeilalte și se teme, fiind prima întâlnire, să nu se expună prea mult în fața unui necunoscut. Sau dansul pasional al lui Odille (Lebăda Neagră), unde piruetele repetate sunt modul personajului negativ de a-l atrage pe prinț într-o transă, îndepărtându-l de Odette.

Pentru cineva care iubește baletul sau chiar și pentru cineva care este doar intrigat de el, urmăritul unei balerine la antrenamente face totul să pară nespus de clar. Mi-a plăcut enorm acest lucru la cursul lui Misty.

Pe e altă parte, o balerină bună este și o interpretă bună, adică transmite emoție, nu doar virtuozitate tehnică. Aici Misty recunoaște că trecutul ei complicat a ajutat-o mult în carieră. Uneori, răul aduce cu el și bine.

”Am crescut fără o structură familială clară, fără echilibru, fără sprijin. Ne-am mutat de zeci de ori până la vârsta de 13 ani și eram un copil cu zero stimă de sine”, recunoaște ea. ”Faptul că am trăit unele lucruri, la nivel profund, m-a ajutat mult în relație cu unele personaje”.

În plus, ca dansator, Misty a avut mereu un control minuțios al personajelor ei: „De câte ori interpretam un balet, căutam în prealabil să înțeleg toate amănuntele, inclusiv cele care ar putea părea neglijabile. Unde se desfășoară acțiunea și ce temperaturi sunt acolo în mod normal, ce poartă oamenii, cum era societatea la acea vreme, absolut orice mă poate ajuta să înțeleg libretul ca pe un întreg”

6. Neprevăzutul e parte din procesul de creștere

„Singura certitudine pentru o balerină este că… nu știe niciodată la ce să se aștepte, așa că eu iau ceea ce viața îmi dă și mă adaptez, asta fac de când eram mică”, explică Misty.

Lipsa certitudinilor este o realitate atunci când lucrezi cu corpul, un corp care uneori poate avea o zi mai proastă sau te poate dezamăgi într-un moment greu.

Controlul nu se referă doar la lucrurile mari, ci inclusiv la ceea ce noi am numi mărunțișuri, dar care devin lucruri apăsătoare pentru un dansator care trebuie să performeze la cel mai înalt nivel.

„Uneori costumul nu se simte atât de bine când îl pui în ziua premierei față de cum era la probă, cineva lângă tine ratează un pas, orchestra merge prea repede sau… orice. Și te scoate din ritmul tău. Dar dacă corpul tău știe ce trebuie să facă, vei fi bine. Nu vei fi perfectă, dar oamenii vor primi de la tine mesajul și povestea, nealterată de o stare rea”, explică Misty.

Cea mai grea lecție pentru o balerină, dar și pentru fiecare dintre noi? Să se ridice după ce a căzut.

Chiar dacă la balerine căderea este în lumina reflectoarelor, în fața întregii săli, ceea ce face totul cu atât mai dureros și mai… public, eșecul este la fel de dureros în orice situație.

„Când greșești, te ridici și îți asumi că din acel moment va trebui să recâștigi sala, să le arăți de ce ești în stare și cine ești tu de fapt”, zâmbește Misty. ”Sunt multe momente în viață când nu te simți confortabil, nu ești în ziua ta cea mai bună, nu e perioada cea mai bună a  vieții tale, dar trebuie să accepți asta. Să nu te opui și să înțelegi că viața aruncă mereu ceva nou în direcția ta și că, dacă reușești să faci față, o să devii un artist mai bun la finalul zilei. Și un om mai bun”.

Cursul de balet cu Misty Copeland îl puteți găsi pe platforma internațională de învățare Masterclass.

Mai poți citi despre experiențele mele cu alte cursuri Masterclass aici:

7 lucruri învățate din cursul Annei Wintour despre leadership și creativitate.

Lecții de viață și de Hollywood învățate din cursul de actorie cu Kevin Spacey 

„Nu da din mâini, folosește cuvintele”. Prima mea lecție cu Kevin Spacey

Ce am învățat din cursul cu Shonda Rhimes, creatoarea „Anatomiei lui Grey”