Despre tot ce-i fin și fain

Cum să devii mai deștept financiar, printr-un gest care nu te costă nimic

By 28 martie, 2023Learning
read time 4 min
 
28 martie, 2023

Cum să devii mai deștept financiar, printr-un gest care nu te costă nimic

Nu suntem o generație crescută să fie deșteaptă cu banii. Am învățat pe calea grea, lovindu-ne de praguri, de asteriscurile din contracte și de propriile greșeli. Tocmai de asta, suntem datori să ne educăm singuri, toată viața.

by

Când am decis, împreună cu fetele din A CINCEA PUTERE, să scriem luna aceasta despre educație financiară – fiecare în stilul ei și în unghiul pe care îl găsește potrivit – m-am bucurat mai mult decât pentru alte teme din trecut.

 

Mai mult ca oricând, educația financiară mi se pare un subiect absolut necesar, ba chiar vital într-o societate care își schimbă cu repeziciune regulile, dar unde un lucru rămâne neschimbat: toți trăim cu bani.

 

Nu cu aer, nu cu pasiune, nu cu inspirație. Cu bani.

 

Prin urmare, de ce ne e atât de greu să vorbim despre elementul fără de care nu am putea să mâncăm, să ne îmbrăcăm și să ne păstrăm un acoperiș deasupra capului? De ce e un subiect expediat pe locul 142 spre 143 pe lista de discuții?

 

Înainte de toate, o precizare: cine spune că banii nu contează, că despre bani nu vorbim, că banii nu sunt scopul vieții și alte truisme de acest gen, ei bine acel cineva este ori naiv, ori suferă de un puseu de (scuzați) ipocrizie.

 

Dacă nu cumva a găsit un mod magic de a trăi în lumea asta mare fără a avea nevoie să plătească pentru ceva, orice om de pe planetă are nevoie să folosească și să înțeleagă banii.

 

În ultima vreme am scris mult despre asta, dar cel mai citit material a fost cel intitulat „Avem nevoie de educație financiară ca de aer” , un articol pornit de la câteva revelații triste pe care le-am avut observând cât de ușor se lasă oamenii înșelați.

 

Nu fiindcă sunt proști, ci pentru că nu au repere și informație reală.

 

Dincolo de faptul că mulți escroci profită de această lipsă de informație, înșelătoria cea mai îngrijorătoare rămâne cea pe care o practicăm noi cu noi înșine.

 

Ne furăm singuri căciula, pe românește, mizând exact pe principiul de mai sus: că banii sunt ceva care există dincolo de noi, un fel de forță ocultă despre care nu vorbim, fiindcă nu e bine. De asta nici nu trebuie să consumăm prea mult timp informându-ne sau acordându-le atenție.

 

Nu ați auzit de atâtea ori că banii sunt ochiul necuratului? Păi și cum să vorbești fix de cel care nu trebuie numit?

 

Există destule cărți bune, grupuri de Facebook și site-uri specializate pe teme financiare, iar eu nu sunt vreo expertă, ci un învățăcel curios, la fel ca mulți alții.

 

Așadar, nu o să mă apuc să dau indicații prețioase și voit-înțelepte, ci un singur sfat simplu, gratuit și cu efort aproape zero, dar cu efecte maxime, testate chiar de mine în ultimii doi ani.

 

Asta fiindcă orice efort de informare sau de evoluție debutează cu un proces neplăcut, dar absolut necesar, de cunoaștere de sine. Să vedem unde ne aflăm în acest moment.

 

Sfatul meu? Sau recomandare, sau oricum vreți să-i spuneți?

NOTAȚI-VĂ PE HÂRTIE TOATE CHELTUIELILE, PÂNĂ LA ULTIMUL LEU

 

”Hârtia” este o metaforă: poate fi într-o agendă, pe telefon în Notes (eu așa fac) sau într-o aplicație specializată, atât timp cât e un instrument care se află asupra voastră 24/7 și nu implică un efort suplimentar.

 

Altfel spus, o agendă pe care o aveți acasă și în care vă treceți săptămânal cheltuielile (atunci când vă aduceți aminte) NU este o variantă bună, fiindcă nu o aveți cu voi în timp real.

 

Consemnarea cheltuielilor trebuie să fie o activitate făcută instantaneu, imediat ce se produce cheltuiala și oriunde v-ați afla.

 

 

Eu am testat destule aplicații, dar metoda de care m-am lipit cel mai bine este banalul NOTES din telefon. Am un document intitulat COSTS 2023, în care scriu fiecare cheltuială pe care o fac.

 

FIECARE cheltuială, fără excepție.

 

Nu „doar pe cele mari, nu doar când am chef, nu doar atunci când nu uit.

 

O cafea, o carte, o factură, o donație către o asociație, o cartelă de metrou, absolut orice se trece acolo.

 

E un exercițiu foarte simplu, atât de simplu încât cei mai mulți oameni nu-l fac și nici nu-l vor face prea curând.

 

Vor spune că ei știu exact cât cheltuiesc fiindcă știu cât au salariul și cât mai rămâne la final de lună sau că se uită pe extrasul de cont sau, sau, sau…

Nu, nu știi cu adevărat cât cheltuiești decât atunci când notezi și când fiecare cheltuială trece, concret, prin mâinile tale. La propriu, prin degetele tale care scriu sau tastează suma.

 

Explicația este simplă și are o rădăcină emoțională autentică: mai ales de când avem carduri și nu mai există un teanc de bancnote pe care să-l înmânăm fizic atunci când cumpărăm ceva (și să observăm fizic cum se tot împuținează), suntem tot mai deconectați de proporțiile cheltuielilor noastre.

 

Una e să introduci un cod PIN în POS și să primești un bon și cu totul alta e să plătești, apoi să intri în Notes și să tastezi „rochie de bumbac brandul X, 500 de lei”.  Sau „masă în oraș, 300 de lei”. Hm… și brusc, tastând, să realizezi… oare a meritat acea cheltuială?

 

Nu înseamnă că nu o să mai cumperi rochii de 500 de lei sau că nu o să mai faci cheltuieli din impuls. Dar o să simți altfel valoarea banului.

 

Un corolar al acestui sfat este și următorul:

 

URMĂREȘTE CHELTUIELILE PE CATEGORII

 

Esența scrisului în NOTES – sau unde vreți voi – este abilitatea de a defalca toate cheltuielile pe categorii.

 

De asta prefer banalul și gratuitul NOTES și nu aplicații standardizate, fiindcă eu îmi împart cheltuielile după reguli proprii și categorii proprii, îmi place libertatea de a nota așa cum îmi este mie mai ușor, nu după tiparele potrivite altora.

 

Am o secțiune de CĂRȚI ȘI CURSURI, alta de DONAȚII, una de HAINE, alta de BEAUTY & ÎNFRUMUSEȚARE (unde pun și ceea ce cumpăr, dar și sumele plătite pentru tuns, coafat, manichiură etc), MÂNCARE, UTILITĂȚI și tot așa.

 

Defalcarea cheltuielilor pe categorii este varianta financiară a jurnalului alimentar pe care eu îl recomand tuturor celor care îmi scriu întrebându-mă de remedii-minune pentru problemele legate de nutriție.

 

După cum știți, am avut o serie lungă de intoleranțe și alergii despre care am povestit pe site, așa că am adesea dialoguri cu oamenii din comunitate care se confruntă cu probleme similare.

 

De fiecare dată, unicul meu sfat pentru ei (fiindcă eu nu dau sfaturi pe teme de medicină) este acesta: ține un jurnal alimentar.

 

Peste jumătate dintre oameni nu sunt dispuși să facă asta, fiindcă e prea banal. E prea simplu, iar ce e prea simplu pare inutil.

 

”Dar nu e nevoie, mănânc simplu, mănânc puțin, știu exact ce mănânc”, e prima reacție.

 

După care, în primele trei zile de jurnal ținut cu precizie realizezi că mâncarea „simplă” nu e deloc atât de simplă, că „două înghițituri mici, luate de poftă” fac cât o porție întreagă și că pot contribui la starea de ansamblu a zilei, că anumite alimente se repetă și că în fiecare zi apare un covrig, o gogoașă sau orice altceva care deranjează echilibrul alimentației altminteri deosebit de „simple”.

 

Fix la fel se întâmplă și cu banii.

 

Când observi că rochia de 400, 300 sau 500 de lei se repetă suspect în lista cheltuielilor mai ales într-o perioadă în care ești stresată, sau că nu te ajungi cu banii dar cheltuielile pe mărunțișuri care nu fac mai mult de 5 lei se adună, deja e un semnal de alarmă.

 

Am spus adesea de principiul citit mai demult și teribil de real: „Ai grijă de banii mici, banii mari au grijă singuri de ei”.

Când ții acest jurnal al cheltuielilor, pe categorii, poți avea revelații din zone la care nu te aștepți.

 

Cum ar fi faptul că toate „mărunțișurile” de 5 lei dintr-o lună, strânse laolaltă, fac cu mult peste cheltuielile cu mâncarea sau cu lucrurile care îți plac cu adevărat. Dar, aparent, sunt „doar 5 lei”, „doar 10 lei”, „doar 2 lei”. Doar așezate împreună capătă sens și poți face conexiuni între ele.

 

Și, nu în ultimul rând, ultimul corolar:

 

CHELTUIELILE ÎȚI ARATĂ PRIORITĂȚILE

 

Una dintre cărțile citite la început de an este a lui Jay Shetty, „Gândește ca un călugăr”.

 

Dincolo de partea spirituală, e o carte foarte ancorată în realitatea vieții, iar mie mi-a confirmat revelațiile avute cu jurnalul financiar de anul trecut.

 

Acest pasaj este grăitor și vi-l las ca atare, sub formă de printscreen (că veni vorba, am citit cartea digital, pe Voxa, așa că a fost trecut la cheltuieli CĂRȚI & CURSURI doar abonamentul lunar al aplicației).

Eu păstrez acest Printscreen într-un folder special pe care îl am în telefon, cu idei deștepte și „food for thought” culese din cărți.

Vi-l recomand ca temă de gândire și, din când în când, de reamintire.

Închide perfect cercul recomandărilor mele de mai sus.

 

 

*** Acesta este un articol sub umbrela #Acinceaputere ***

 

 Cristina Stanciulescu, Ana Bîtu, Noemi Meilman, Mara Coman și cu mine ne-am unit vocile sub conceptul #AcinceaPutere.

 

Este un hashtag, un proiect și o “umbrelă” sub care noi cinci vom scrie periodic pe teme din actualitate, pe subiecte care înseamnă ceva pentru noi și care ne fac să NU vrem să tăcem și să ignorăm. Este un proiect de idei, de concept, de convingere.

 

Fiecare dintre noi scrie la propria platformă și suntem complet independente editorial una de cealaltă, însă vocile noastre se vor auzi – sau citi, mai exact – atunci când ceva din agenda socială zilnică ne aprinde imaginația. 

 

Uneori e mai comod să taci în fața subiectelor delicate, e mai simplu și cu mai puține bătăi de cap. Îți asumi însă și faptul că nimic nu se va clinti din loc.

Foto principal: Alexander Mils for Unsplash

Foto secundare: Unsplash, Alex Gâlmeanu

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



2 Comments

  • Veronica spune:

    Bună, ai mai multe note sau cum faci împărțirea pe categorii? Se face calculul total pe luna automat sau cum procedezi? Foarte, foarte utile și faine recomandarile din articol. Mulțumesc

    • Diana Cosmin spune:

      Nu, un singur Note si am categorii in cadrul lui. Le adun manual (cu calculatorul), la final de luna, pe fiecare categorie. Ca sa „doara” mai tare 🙂 Dureaza cateva minute in total si e mai de efect pentru mine decat calculul automat.