Despre tot ce-i fin și fain

Lecții de la un consultant de imagine. EPISODUL 2: paleta personală de culori

By 23 iunie, 2020Learning, Myself
read time 15 min
 
23 iunie, 2020

Lecții de la un consultant de imagine. EPISODUL 2: paleta personală de culori

A doua ședință de (re)descoperire stilistică cu consultantul de imagine Mariana Romanică a fost despre culori. Am luat la rând 150 de nuanțe diferite și am văzut ce face fiecare dintre ele pentru mine, în bine sau rău. Garderoba și machiajul meu nu vor mai fi niciodată la fel.

by

Doamne, dă să nu fie movul! Să nu fie movul”.

 

Cu acest gând m-am dus la cea de-a doua ședință cu Mariana Romanică (povestea primei ședințe o găsiți AICI), unde urma să vorbim despre paleta de culori potrivită tenului, fizionomiei, părului și trăsăturilor mele în general.

 

Recunosc, m-am dus cu emoții mari și cu afirmația de mai sus rotindu-se prin capul meu. 

 

Nu mov, nu mov, nu mov. Nu suport movul… am eu o chestiune cu el și nu-mi place defel. Și mai am și o relație beligerantă cu bleumarinul, cu bordeaux-ul și cu vreo câteva alte nuanțe.

 

De fapt, vedeți voi… relația mea cu culorile a fost mereu destul de complicată.

 

În liceu adoram culorile tari (fucsia, galben intens, verde, le-am avut pe toate!), în facultate am avut o lungă perioadă în care iubeam pastelurile, iar în ultimii cinci ani am renegat orice pată de culoare în favoarea unui alb-negru cu ceva nuanțe de roșu și roz.

 

Dintre toate identitățile mele stilistice, aceasta din urmă mă reprezintă cel mai bine, așa că îmi era teamă că ședința cu Mariana va releva că cine știe ce culoare turbată e cea mai potrivită pentru mine și că, de fapt, culorile în care mă îmbrac sunt total eronate.

 

Acum realizez că a fost o prostie, dar e o teamă general umană, foarte întâlnită și parțial justificată.

 

Toți suntem așezați într-o zonă de certitudine despre propria persoană și orice amenințare la adresa convingerilor noastre declanșează niște alarme și semnale luminoase undeva în subconștient. Un fel de „Nu vreau să mă clintesc din loc, nu, nu”.

 

Care e treaba cu paleta de culori?

 

 

Așa cum spuneam în episodul trecut, această consultanță de imagine nu e o privire aruncată în globul de cristal.

 

Culorile potrivite nu sunt o chestiune de părere/fler/impresii subiective, ci de potrivire cu tipul de ten și cu fizionomia.

 

Mariana mi-a povestit și istoria colorimetriei, care mi s-a părut fascinantă.

Această știință inedită a debutat odată cu trecerea filmului de la alb-negru la color.

 

Un costumier făcuse cartonașe cu diferite culori, pe care le punea lângă fețele actorilor, pentru a determina care e nuanța cea mai potrivită pentru fiecare scenă.

 

Astfel, specificațiile pentru costume erau de tipul „Verde: pentru scenele în care e speriat. Roz: pentru scenele în care trebuie să fie îndrăgostit” și tot așa.

 

Când voia să creeze o scenă cu emoția respectivă, alegea respectiva culoare din paletă.

 

Cu timpul, ceea ce a început ca un set de simple artificii cinematografice a devenit o știință în sine, iar analiza cromatică a ajuns de la o chestiune gândită doar pentru Hollywood la oamenii de rând. La toată lumea.

 

Faptul că anumite culori pot transmite anumite emoții este valabil și atunci când ieși pe stradă, nu doar dacă ești actor de Hollywood.

 

Tocmai asta e bucuria când înțelegi fenomenul: te poți pune în valoare pe tine însăți ca niciodată până acum.

 

Cum funcționează?

 

”O să vezi că există culori care te luminează la față și altele care-ți adaugă o pereche de cearcăne și îți fac chipul să pară îmbătrânit”, mi-a povestit Mariana la prima noastră întâlnire.

 

Am crezut-o, dar crezutul e una și înțelesul e alta.

 

Îmi dădusem și eu seama, de-a lungul vieții, că există culori care ne avantajează mai mult decât altele, dar recunosc că nu eram pregătită pentru revelațiile pe care urma să le am.

 

Practic, când a ridicat beige-ul pe care-l pusese peste rochia mea și a pus griul, aveam altă față. Nu exagerez câtuși de puțin.

 

Era alt chip. Luminozitatea era alta, tenul părea mai uniform. Îmi plăcea mai mult de mine. Când punea beige-ul la loc, parcă mă întunecam la față.

 

Acela a fost doar începutul.

 

Culorile potrivite nu sunt vreo magie, ci pur și simplu o compatibilitate.

 

Când o culoare ți se potrivește, înseamnă că are caracteristici comune cu tine și cu tenul, părul, fizionomia ta.

 

„Este aproape o reacție chimică și fizică. Nuanțele care îți vin bine fac să se uniformizeze nuanța pielii, iar celelalte scot în evidență asimetriile” îmi explică Mariana.

 

Nu toate avem fața perfect uniformă, de fapt foarte puține femei se pot lăuda cu simetrii și tonalități perfecte.

 

La cele mai multe dintre noi există zone diferite coloristic, spre exemplu eu sunt mai roșie pe obraji, mai deschisă la culoare pe pomeți, am pistrui, semne. Ca orice femeie.

 

Aici intervin culorile. Culorile potrivite uniformizează, iar cele nepotrivite scot și mai tare în evidență asimetriile și contrastele feței.

 

În funcție de culoare, fața poate părea mai rotunjită sau mai suplă, ochii mai umflați sau mai obosiți, cearcănele mai adânci, iar buzele se pot micșora optic în cazul unei culori nefericite.

 

Da. Ați citit bine. Buzele se pot micșora.

Când am apropiat o nuanță somon de tenul meu, brusc buzele mele păreau mai decolorate și mai mici, în sensul că buza de sus părea că se pierde în nuanța pielii.

 

La unele nuanțe se văd mai conturate sprâncenele și par mai dese (asta în condițiile în care eu am o sprânceană mai rară pe care am tot povestit pe Instagram că mă străduiesc s-o „cresc”), iar albul ochilor pare mai alb sau, din contră, mai gălbui.

 

La fel și gâtul arată diferit în funcție de culori: unele nuanțe ne conturează bărbia mai bine sau, dimpotrivă, dau senzația de retenție de apă, ca și cum de ieri până azi am fi câștigat două kilograme în plus. Been there.

 

Mariana mi-a spus ceva ce mi-a plăcut foarte tare și care mi s-a părut foarte logic: „Când te îmbraci într-o culoare care nu te avantajează și apoi te duci să te machiezi, ajungi să folosești cel puțin 30% mai mult machiaj ca să corectezi lucruri inexistente. Pentru că vezi ochii mai umflați, cearcănele mai mari, tenul mai gălbui…”.

 

Nu e întâmplător că avem zile în care ne uităm în oglindă și ne vedem mai puțin frumoase – ca să nu zic altfel – ca de obicei. Nu e doar o zi mai proastă, ci poate fi și chimia culorilor pe care le purtăm.

 

Spre exemplu, comparând mai multe nuanțe cu tenul meu, unele mă făceau să par mai umflată la față, cu tenul mai tern sau gălbui, cu cearcăne pe care nici măcar nu le am sau cu ochii căzuți.

 

În plus, roșul din obrajii mei – care au de regulă o nuanță rozalie nativ – părea mai degrabă o roșeață sau o iritație.

 

Dacă nu aș fi văzut, recunosc că nu aș fi crezut.

 

Mai mult, culorile care NU ni se potrivesc nu doar că ne defavorizează, dar distrag atenția de la noi și pun reflectoarele asupra piesei vestimentare. De asta uneori ne atrage atenția o rochie, nu femeia care poartă rochia.

 

Dacă purtăm o culoare nepotrivită, în loc să ne pună ea în evidență pe noi, noi ajungem să împrumutăm elementele negative asociate acelei culori.

 

De exemplu, dacă cineva căruia nu i se potrivește auriul lucios poartă o piesă aurie, va arăta aproape de kitsch, iar dacă se îmbracă în roșu cald cineva căruia i se potrivește un roșu rece, persoana ar putea părea agitată sau stridentă, fără să facă nimic în acest sens.

 

Per a contrario, când o poartă cineva compatibil cu această nuanță, poate arăta absolut spectaculos, captând toate privirile. Aceeași haină, două persoane diferite.

 

Ce rol are instinctul?

 

Dacă mi-a dovedit ceva sesiunea cu Mariana, acel ceva este că instinctele mele în materie de stil funcționează.

 

Pe măsură ce descopeream paleta mea de culori (cea pe care o vedeți în „evantaiul” de mai jos), realizam că – în afara unor mici excepții – nuanțele care mi se potrivesc sunt și cele care mi s-au părut mereu frumoase sau dezirabile. Ele nefiind întotdeauna cele mai cunoscute sau populare.

 

De exemplu, am fost mereu atrasă de ciudățelul verde închis (kaki) sau de albastrul foarte închis care bate spre verde și care multora li se pare ciudat. Niște culori mai greu de găsit și mai atipice.

 

”Noi trebuie să oglindim de la gât în jos ce avem de la gât în sus”, sintetizează Mariana. ”Când punem anumite culori pe noi, fiecare oglindește ceva sau nu”.

 

Așa am înțeles de ce, atunci când purtam negru în partea de sus a corpului, aveam tendința să-mi prind părul destul de des: mi se părea că părul meu împreună cu negrul bluzei sunt prea mult. Că mă „inghit” cu totul.

 

Era doar un instinct, dar acum realizez că de fapt urmam niște geometrii și proporții firești ale imaginii mele.

 

Tipologia mea coloristică

 

”Orice culoare ai privi, felul în care o perecepi este subiectiv, în funcție de lumină, de poziția în care stai și de calitatea ochiului (bastonașe etc). De aceea este inutil să te contrazici cu cineva ce nuanță e o anumită haină, fiindcă e posibil s-o vedeți foarte diferit”, îmi explică Mariana.

 

Totodată, felul în care alături două culori influențează radical percepția ochiului asupra lor.

 

Mariana îmi arată un corai și un roșu aprins și mă întreabă care mi se pare mai deschis. Când spun „corai”, așază lângă roșul aprins un roșu închis și, brusc, roșul aprins pare să bată mai mult în corai.

 

Odată ce înveți micile reguli și trucuri, totul devine mai simplu.

 

Mariana are multă răbdare și jonglează cu 150 de nuanțe, cautând în teancul de mostre combinațiile cu care să începem.

 

Avem trei moduri de a ne raporta la culoare: temperatura (calde sau reci), amestecul cu alb sau negru (închise, deschise, medii) și saturația (strălucitoare sau mate).

 

Practic, pentru a descoperi paleta coloristică potrivită nouă, trebuie mai întâi să comparăm, pe rând, diferite culori calde și reci cu tenul (fără machiaj, natural), ca să descoperim subtonul pielii.

 

Chiar dacă există mai multe teorii, care implică inclusiv culoarea venelor sau alte trucuri, Mariana este adepta analizei minuțioase, nu a ghicitului. Chit că asta înseamnă să ia 150 de nuanțe la rând și să privească, alături de fiecare clientă în parte, felul în care fiecare nuanță influențează tenul și trăsăturile persoanei.

 

În cazul meu, spre exemplu, orice variantă de „ghicit” ar fi fost oricum un eșec, fiindcă analiza noastră minuțioasă a relevat că sunt o combinație.

 

Nu sunt o tipologia clasică – puține persoane sunt – ci sunt un mix: am pistrui, caracteristici tenurilor cu subton cald, dar nuanțele reci sunt cele care-mi scot în evidență punctele forte.

 

Sunt, așadar, o intersecție între vară și toamnă. Principal rece ca subton, dar mi se potrivesc și unele nuanțele mai calde, cu condiția să fie închise și mate.

 

Așa ceva nu poți concretiza aruncând o privire asupra cuiva și atât, iar nouă ne-a luat patru ore de analiză și discuții.

 

„Nu poți să spui tipologia persoanei dintr-o privire, fiindcă există multe lucruri înșelătoare. Dacă eu te văd la prima vedere soft și cu pistrui, aparent potrivită cu nuanțe pastelate, primul impuls ar fi să te îmbrac în rozuri calde și în marouri, adică exact ceea ce, conform analizei amănunțite pe care am făcut-o noi, nu ți se potrivește deloc, de fapt”, conchide Mariana.

 

Am aflat și că nu mi potrivesc combinațiile de alb și negru în varianta lor optică, dar îmi stau extraordinar de bine nuanțele închise care bat spre negru: albastru închis, mov închis, gri închis, verde închis.

 

La fel de bine îmi stă și albul cu tente ușoare de roz sau de gri, dar nu albul „pur”.

 

De asemenea, am descoperit că și asortatul ideal pentru mine este cel ton pe ton. Alăturând două nuanțe diferite (și potrivite!) ale aceleiași culori, rezultatul este spectaculos, deși la unele combinații nu m-aș fi gândit niciodată. Gri închis cu gri deschis, roz pal cu roz intens, dar toate pe paleta rece.

 

În materie de metale, mi se potrivește argintiul patinat, mai puțin lucios, cel care-mi și plăcuse mereu cel mai tare. Merge și auriul ca accesoriu punctual în anumite ținute, dar ideal este argintiul patinat. Yuhuu!

 

Culorile tari NU sunt pentru mine, cel puțin nu de sine-stătătoare. Merg ca pată de culoare, sub forma unui pantof, a unei poșete, a unui accesoriu mic. În doze mici și atât. Arhisuficient.

 

 

Ceea ce-mi place mult la Mariana

 

Mariana mi-a spus din start că nu crede în abordări radicale, de tipul ”De mâine îți arunci toată garderoba”, ci din contră. Orice poate fi adaptat la ceea ce ți se potrivește.

 

Dacă ai o piesă pe care o iubești și afli că respectiva culoare nu e chiar ideală pentru tine, poți adăuga o eșarfă, un accesoriu sau ceva care să concentreze atenția în altă parte, spre un punct forte.

 

E o geometrie și, odată ce înțelegi cum stau lucrurile, devine o joacă plăcută.

 

„Eu fac consultanță de imagine pentru oameni normali, cu mijloace financiare de toate tipurile”, explică Mariana. ”Sunt persoane care îmi spun că au economisit luni întregi ca să poată veni la mine și e o chestiune de respect față de ei să le găsesc soluții ca să își poată refolosi garderoba”.

 

Desigur că formula cea mai simplă este să arunci tot și există multe seriale și emisiuni care au făcut rating imens mizând tocmai pe acest factor-șoc: cineva vine la tine acasă și te pune să arunci 99% din ceea ce deții.

 

Inevitabil, odată ce afli care e paleta ideală pentru tine vei vrea să renunți la o parte dintre lucrurile care nu te avantajează deloc și să le înlocuiești cu piese potrivite. Totuși, reorganizarea garderobei nu ar trebui să fie ceva de tipul „De mâine nu mai ai decât trei haine, restul merg la gunoi, te duci și-ți cumperi altele”. E un proces.

 

Metoda Marianei merge împotriva valului de „Nu ai voie să porți” și pentru că ea are o convingere fermă: dacă înțelegi ce-ți stă bine și ce nu, te pricepi să adaptezi și să faci slalom printre piesele din garderobă. Și acesta ar trebui să fie scopul unei ședințe cu un consultant de stil: să înțelegi, nu să iei de-a gata.

 

„Dacă porți o rochie într-o culoare nepotrivită, se vede doar rochia, dar când adaugi ceva pe deasupra și o stratifici cu nuanțe potrivite, o transformi în ceva chiar foarte flatant. Orice este adaptabil, odată ce înțelegi ce funcționează pentru tine și ce nu”.

 

Tot împreună cu paleta de culori se realizează și analiza machiajului.

 

Cu această ocazie am aflat că, de fapt, tonurile care mă avantajează cel mai mult sunt cele de gri și mov, contrar a ceea ce foloseam eu, adică beige-uri.

 

În plus, Mariana mi-a făcut o sugestie care deja mi se pare spectaculoasă: să înlocuiesc creioanele dermatograf negre cu maro închis sau violet, iar mascara neagră cu una maro.

 

Folosirea nuanțelor MELE în locul clasicului negru adaugă profunzime privirii și poate face același machiaj dintotdeauna să pară mai sofisticat.

 

Totodată, mi-a dat câteva trucuri și sugestii bazate pe geometria feței mele despre cum ar trebui să-mi machiez ochii pentru a pune în evidență forma lor și, surpriză, surpriză, am aflat că fondul meu de ten trebuia să fie cu un ton mai DESCHIS decât ceea ce credeam eu.

 

Așa cum i-am spus și Marianei, această a doua întâlnire din serialul nostru despre stil a fost, de departe, cea mai revelatoare experiență de imagine pe care am avut-o în viața mea.

 

Asta deși, după cum ați citit la mine în ultimii ani, atât pe site cât și pe Instagram, chiar m-am căutat mult și cu răbdare. Chiar dacă mi-ar fi prins bine mai demult ajutorul unui expert, cred că Mariana a venit în viața mea la momentul oportun.

 

Ah, și până la urmă am constatat că nu detest movul în absolut, ci pur și simplu respingeam un anumit mov, aflat în ciocnire frontală cu personalitatea mea coloristică. Deci instinctul meu fusese ascuțit, dar insuficient informat.

Există, astfel, câteva nuanțe superbe de mov, precum movul-lavandă sau movul închis, care au fost o adevărată revelație în fața oglinzii. Un lucru e sigur: când vezi că o culoare te luminează și te pune în evidență, nu ai cum să mai fii circumspect sau reticent.

 

Și, n-ai ce să faci, până la urmă tot te îndrăgostești…

VA URMA

 

 

Episodul 1 din ”Lecții de la un consultant de imagine” îl găsești AICI.

 

Pe Mariana o găsești pe site-ul ei și pe contul ei de Instagram.

 

Pe mine mă mai poți urmări, cu idei, inspirații și personaje, și pe contul meu de Instagram.

 

 

Foto: Unsplash și Fine Society

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



6 Comments

  • L. spune:

    As vrea sa stiu ce sistem de determinare a paletei cromatice foloseste Mariana: este cumva cel care cuprinde 12 categorii (4 anotimpuri a cate 3 subtipuri fiecare)? Si inca o intrebare: care denumirea precise a „anotimpului” tau? Soft autumn, cumva? Urmaresc cateva site-uri de profil in engleza si ma intereseaza maxim subiectul, am savurat articolul!

    • Diana Cosmin spune:

      Mariana lucrează cu 16 categorii, cât despre denumirea anotimpului meu, aș zice mai degrabă un „deep summer”, fiindcă mi se potrivesc nuanțele văratice, dar și nuanțele fff „deep” de la toamnă, cele mai închise. Mi se potrivește perfect paleta creată de ea. Sunt mai multe „școli” de gândire pe zona asta, mi-a povestit și ea, dar Mariana e genul de consultant care merge pe varianta mega-ultra-detaliată, de asta mi-a și plăcut atât de tare abordarea ei. Mă bucur că ți-a plăcut, Mariana e o poveste în sine 😀

  • Andreea spune:

    Buna, Diana!

    Te admir si urmaresc din liceu. M-as bucura tare mult daca din cand in cand ai trimite si un newsletter cu gandurile tale, articole noi, recomandari sau orice crezi tu necesar.

    Merci,
    Andreea

    • Diana Cosmin spune:

      Wow. Mulțumesc mult! 🙂 Din liceu… I blushed 😀 Să știi că lucrez la un newsletter, dar nu am apucat să-l fac la un nivel la care să fiu mulțumită. Însă vara asta îl definitivez. Te îmbrățișez!

  • Delia spune:

    Aaah ce mi-a placut articolul. Ma bate gandul tare tare ca de ziua mea sa imi fac acdou o sedinta sau doua la Mariana. De mult imi doream, dar ma teneam de exact ce spui la final, nu vreau sa runc totul si sa raman cu 3 chestii.

    • Diana Cosmin spune:

      Eu regret că nu m-am dus la ea mai devreme și să știi că aveam și eu teama asta, că vine cineva val-vârtej în viața mea și mă pune să arunc 80% din ce am. De asta mi-a plăcut mult Mariana.