• Instagram

    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă.
Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea  pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră.
Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. 
O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată.
Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    Mi-a plăcut mult spectacolul lui Radu Afrim, “Repetiție pentru o lume mai bună”, dar parcă și mai mult mi-a plăcut cartea care a stat la baza spectacolului. Scriitura lui Mihai Radu merge direct la țintă, nu are menajamente, e ca un plasture pe care-l smulgi de pe o rană fără nicio îmbărbătare prealabilă. Toate personajele imaginate de Mihai Radu par oameni cu care ne intersectăm zilnic în metrou, pe stradă sau la birou și care apasă butoane dureros de familiare: rușinile reale și închipuite, nepotismul, presiunea pusă de “gura lumii”, ascunzișurile, viețile trăite versus cele netrăite din imaginația noastră. Repetiția “pentru o lume mai bună” pe care o promite titlul are o rezonanță dulce-amară și trimitr la vremea pionierilor, când personajul principal al cărții era îmbrăcat și pus să-i aștepte în soarele arzător pe “tovarășul și tovarășa” pentru a le recita poezii. O repetiție care nu duce, de fapt, decât la multă, multă amărăciune, iar acea lume mai bună se lasă în continuare așteptată. Eu am văzut întâi spectacolul, apoi am citit cartea, dar cred că puteți face oricum simțiți. Există un twist la final, deci indiferent cum alegeți, a doua experiență va fi, într-un fel, predictibilă.
    6 zile ago
    View on Instagram |
    1/9
    “Viața era mai palpitantă când era război între oameni și zmei” ❤️
    “Viața era mai palpitantă când era război între oameni și zmei” ❤️
    7 zile ago
    View on Instagram |
    2/9
    Ne vedem la anul, @fitsibiu ! Ai fost un tur de forță din care am revenit mai inspirată, mai senină și cu mai multe gânduri și emoții de distilat 🎭
#fits #fitsibiu #fits2024 #festivaluldeteatrusibiu
    Ne vedem la anul, @fitsibiu ! Ai fost un tur de forță din care am revenit mai inspirată, mai senină și cu mai multe gânduri și emoții de distilat 🎭 #fits #fitsibiu #fits2024 #festivaluldeteatrusibiu
    O săptămână ago
    View on Instagram |
    3/9
    FRIENDSHIP a fost cuvântul-cheie al @fitsibiu 2024, așa că nu există o fotografie mai bună ca epilog al acestei săptămâni maraton: cu @noemimeilman în deja-celebrul pasaj prin care treceam zilnic în drum spre spectacole și spre party-urile nocturne. ❤️ Pentru că, așa cum vorbeam tot cu Noe ieri, o dată pe an, la Sibiu, ieșim la discotecă seară de seară și dansăm “like there’s no tomorrow”. Las instantaneul nostru aici ca un reminder că trebui să facem asta mai des. 
❤️❤️❤️
    FRIENDSHIP a fost cuvântul-cheie al @fitsibiu 2024, așa că nu există o fotografie mai bună ca epilog al acestei săptămâni maraton: cu @noemimeilman în deja-celebrul pasaj prin care treceam zilnic în drum spre spectacole și spre party-urile nocturne. ❤️ Pentru că, așa cum vorbeam tot cu Noe ieri, o dată pe an, la Sibiu, ieșim la discotecă seară de seară și dansăm “like there’s no tomorrow”. Las instantaneul nostru aici ca un reminder că trebui să facem asta mai des. ❤️❤️❤️
    O săptămână ago
    View on Instagram |
    4/9
    Un spectacol care merită un drum la Constanța. Închiderea @fitsibiu a fost in glorie, pentru mine. Ne vedem la anul 👏🏻👏🏻👏🏻
#fitsibiu #fitsibiu2024 #teatruldestatconstanta
    Un spectacol care merită un drum la Constanța. Închiderea @fitsibiu a fost in glorie, pentru mine. Ne vedem la anul 👏🏻👏🏻👏🏻 #fitsibiu #fitsibiu2024 #teatruldestatconstanta
    O săptămână ago
    View on Instagram |
    5/9
    Doamne, ce spectacol bun! Bun de tot. M-a marcat tare.
#fits #fitsibiu #fits2024 #mateivisniec #aescoladanoite
    Doamne, ce spectacol bun! Bun de tot. M-a marcat tare. #fits #fitsibiu #fits2024 #mateivisniec #aescoladanoite
    O săptămână ago
    View on Instagram |
    6/9
    Revelația mea artistică de azi: @alexandrucinean 🩷
    Revelația mea artistică de azi: @alexandrucinean 🩷
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    7/9
    Don Quijote de Ioan Sbârciu, în galeriile din curtea palatului Brukenthal. Am intrat și m-am dus șnur spre acest tablou, instinctiv. Don Quijote, personajul literar al sufletului meu ❤️
    Don Quijote de Ioan Sbârciu, în galeriile din curtea palatului Brukenthal. Am intrat și m-am dus șnur spre acest tablou, instinctiv. Don Quijote, personajul literar al sufletului meu ❤️
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    8/9
    Locul în care ne-am luat zilnic micul-dejun la Sibiu, de când l-am descoperit. Botezat Charlie’s după personajul din tablou (in imagine alături de surioara Luna, că m-am interesat, mi-am făcut temele 😂). Dincolo de mâncarea delicioasă și meniul dog-friendly, este clar o atracție pentru dog pawrents: lângă noi era un cuplu strain care făcea Face Time cu câinele de acasă și auzeam numai “Look, he’s wagging his tail!” și “Who’s the best boy?” 😁 În solidaritate Charlie-escă, mi-am făcut poză cu tabloul “patronilor” 😁
    Locul în care ne-am luat zilnic micul-dejun la Sibiu, de când l-am descoperit. Botezat Charlie’s după personajul din tablou (in imagine alături de surioara Luna, că m-am interesat, mi-am făcut temele 😂). Dincolo de mâncarea delicioasă și meniul dog-friendly, este clar o atracție pentru dog pawrents: lângă noi era un cuplu strain care făcea Face Time cu câinele de acasă și auzeam numai “Look, he’s wagging his tail!” și “Who’s the best boy?” 😁 În solidaritate Charlie-escă, mi-am făcut poză cu tabloul “patronilor” 😁
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    9/9
  • Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK