• Instagram

    Aveti copii? Duceti-i la “Sunetul Muzicii”, la @operacomica , va rog!
Nu aveti? Duceti-va copilul interior la “Sunetul Muzicii”. O sa fie cea mai frumoasa seara pe care v-o puteti imagina.
Multumesc, @the.razvanmazilu ! Multumesc, @abiancapopescu , “Fata cu un ecler” si cu voce minunata! Ati daruit emotie si bucurie copilului din sufletul meu, cel care stie pe dinafara melodiile din “Sunetul Muzicii” si care in seara asta a fredonat si a batut din picioare in ritmul muzicii lui Richard Rogers & Oscar Hammerstein. 
#sunetulmuzicii #thesoundofmusic #musical #razvanmazilu #anabiancapopescu #operacomica #romanianmusical
    Aveti copii? Duceti-i la “Sunetul Muzicii”, la @operacomica , va rog! Nu aveti? Duceti-va copilul interior la “Sunetul Muzicii”. O sa fie cea mai frumoasa seara pe care v-o puteti imagina. Multumesc, @the.razvanmazilu ! Multumesc, @abiancapopescu , “Fata cu un ecler” si cu voce minunata! Ati daruit emotie si bucurie copilului din sufletul meu, cel care stie pe dinafara melodiile din “Sunetul Muzicii” si care in seara asta a fredonat si a batut din picioare in ritmul muzicii lui Richard Rogers & Oscar Hammerstein. #sunetulmuzicii #thesoundofmusic #musical #razvanmazilu #anabiancapopescu #operacomica #romanianmusical
    4 zile ago
    View on Instagram |
    1/9
    Bunicii mei, Marga & Iacob, circa 1950.
Tatăl meu nu era încă născut ♥️
E una dintre pozele mele preferate și, nu știu de ce, mă duce cu gândul la iernile bucureștene de altădată, pe care nu le-am trăit, dar le intuiesc cu o stranie nostalgie.
#oldpictures #oldbucharest #oldschool
    Bunicii mei, Marga & Iacob, circa 1950. Tatăl meu nu era încă născut ♥️ E una dintre pozele mele preferate și, nu știu de ce, mă duce cu gândul la iernile bucureștene de altădată, pe care nu le-am trăit, dar le intuiesc cu o stranie nostalgie. #oldpictures #oldbucharest #oldschool
    4 zile ago
    View on Instagram |
    2/9
    Sunt în perioada nuvelelor și, secundar, în perioada Eric-Emmanuel Schmitt: după ce am terminat volumul de nuvele “Cei doi domni din Bruxelles” am simțit nevoia să mai rămân în preajma condeiului lui, așa că am mers dintr-o carte în alta. 
Eu ador nuvelele și povestirile scurte, fiindcă atunci când sunt scrise bine pot fi revelatoare. Sunt, așa cum spune Schmitt in notele de jurnal de la final, “un gen care nu iartă”. Trei pagini de poveste gândite de o minte strălucită fac uneori cât 500 de pagini de umplutură. 
O precizare: “Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” are statut de roman, dar are 43 de pagini, iar Schmitt o consideră tot o nuvelă, ca și “Domnul Ibrahim și florile din Coran” (despre care povestește la un moment dat că un editor i-a propus s-o întindă la vreo 300 de pagini, ca să fie luată mai în serios). 
Nu mi-au plăcut toate povestirile, unele m-au plictisit (nu poate sa ne placă totul, nici măcar de la autorii noști de suflet), dar unele au fost atât de nuanțate și de neașteptate, cu niște premise atât de palpitante încât nu le voi uita.
Am pus pe Swipe Left gândurile de final ale autorului despre nuvele ca gen literar pe nedrept subestimat, mi-au mers la suflet (și nu doar pentru că sunt total de acord).
Ultimul citat, despre cum apreciază criticii cărțile în funcție de numărul de morți, m-a făcut să râd. E elocvent pentru degringolada din zilele noastre și pentru haosul care domnește inclusiv în zona culturii.
#bookstagram #bookreader #booklover #ericemmanuelschmitt #shortstories #booksandthecity #books
    Sunt în perioada nuvelelor și, secundar, în perioada Eric-Emmanuel Schmitt: după ce am terminat volumul de nuvele “Cei doi domni din Bruxelles” am simțit nevoia să mai rămân în preajma condeiului lui, așa că am mers dintr-o carte în alta. 
Eu ador nuvelele și povestirile scurte, fiindcă atunci când sunt scrise bine pot fi revelatoare. Sunt, așa cum spune Schmitt in notele de jurnal de la final, “un gen care nu iartă”. Trei pagini de poveste gândite de o minte strălucită fac uneori cât 500 de pagini de umplutură. 
O precizare: “Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” are statut de roman, dar are 43 de pagini, iar Schmitt o consideră tot o nuvelă, ca și “Domnul Ibrahim și florile din Coran” (despre care povestește la un moment dat că un editor i-a propus s-o întindă la vreo 300 de pagini, ca să fie luată mai în serios). 
Nu mi-au plăcut toate povestirile, unele m-au plictisit (nu poate sa ne placă totul, nici măcar de la autorii noști de suflet), dar unele au fost atât de nuanțate și de neașteptate, cu niște premise atât de palpitante încât nu le voi uita.
Am pus pe Swipe Left gândurile de final ale autorului despre nuvele ca gen literar pe nedrept subestimat, mi-au mers la suflet (și nu doar pentru că sunt total de acord).
Ultimul citat, despre cum apreciază criticii cărțile în funcție de numărul de morți, m-a făcut să râd. E elocvent pentru degringolada din zilele noastre și pentru haosul care domnește inclusiv în zona culturii.
#bookstagram #bookreader #booklover #ericemmanuelschmitt #shortstories #booksandthecity #books
    Sunt în perioada nuvelelor și, secundar, în perioada Eric-Emmanuel Schmitt: după ce am terminat volumul de nuvele “Cei doi domni din Bruxelles” am simțit nevoia să mai rămân în preajma condeiului lui, așa că am mers dintr-o carte în alta. 
Eu ador nuvelele și povestirile scurte, fiindcă atunci când sunt scrise bine pot fi revelatoare. Sunt, așa cum spune Schmitt in notele de jurnal de la final, “un gen care nu iartă”. Trei pagini de poveste gândite de o minte strălucită fac uneori cât 500 de pagini de umplutură. 
O precizare: “Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” are statut de roman, dar are 43 de pagini, iar Schmitt o consideră tot o nuvelă, ca și “Domnul Ibrahim și florile din Coran” (despre care povestește la un moment dat că un editor i-a propus s-o întindă la vreo 300 de pagini, ca să fie luată mai în serios). 
Nu mi-au plăcut toate povestirile, unele m-au plictisit (nu poate sa ne placă totul, nici măcar de la autorii noști de suflet), dar unele au fost atât de nuanțate și de neașteptate, cu niște premise atât de palpitante încât nu le voi uita.
Am pus pe Swipe Left gândurile de final ale autorului despre nuvele ca gen literar pe nedrept subestimat, mi-au mers la suflet (și nu doar pentru că sunt total de acord).
Ultimul citat, despre cum apreciază criticii cărțile în funcție de numărul de morți, m-a făcut să râd. E elocvent pentru degringolada din zilele noastre și pentru haosul care domnește inclusiv în zona culturii.
#bookstagram #bookreader #booklover #ericemmanuelschmitt #shortstories #booksandthecity #books
    Sunt în perioada nuvelelor și, secundar, în perioada Eric-Emmanuel Schmitt: după ce am terminat volumul de nuvele “Cei doi domni din Bruxelles” am simțit nevoia să mai rămân în preajma condeiului lui, așa că am mers dintr-o carte în alta. 
Eu ador nuvelele și povestirile scurte, fiindcă atunci când sunt scrise bine pot fi revelatoare. Sunt, așa cum spune Schmitt in notele de jurnal de la final, “un gen care nu iartă”. Trei pagini de poveste gândite de o minte strălucită fac uneori cât 500 de pagini de umplutură. 
O precizare: “Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” are statut de roman, dar are 43 de pagini, iar Schmitt o consideră tot o nuvelă, ca și “Domnul Ibrahim și florile din Coran” (despre care povestește la un moment dat că un editor i-a propus s-o întindă la vreo 300 de pagini, ca să fie luată mai în serios). 
Nu mi-au plăcut toate povestirile, unele m-au plictisit (nu poate sa ne placă totul, nici măcar de la autorii noști de suflet), dar unele au fost atât de nuanțate și de neașteptate, cu niște premise atât de palpitante încât nu le voi uita.
Am pus pe Swipe Left gândurile de final ale autorului despre nuvele ca gen literar pe nedrept subestimat, mi-au mers la suflet (și nu doar pentru că sunt total de acord).
Ultimul citat, despre cum apreciază criticii cărțile în funcție de numărul de morți, m-a făcut să râd. E elocvent pentru degringolada din zilele noastre și pentru haosul care domnește inclusiv în zona culturii.
#bookstagram #bookreader #booklover #ericemmanuelschmitt #shortstories #booksandthecity #books
    Sunt în perioada nuvelelor și, secundar, în perioada Eric-Emmanuel Schmitt: după ce am terminat volumul de nuvele “Cei doi domni din Bruxelles” am simțit nevoia să mai rămân în preajma condeiului lui, așa că am mers dintr-o carte în alta. 
Eu ador nuvelele și povestirile scurte, fiindcă atunci când sunt scrise bine pot fi revelatoare. Sunt, așa cum spune Schmitt in notele de jurnal de la final, “un gen care nu iartă”. Trei pagini de poveste gândite de o minte strălucită fac uneori cât 500 de pagini de umplutură. 
O precizare: “Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” are statut de roman, dar are 43 de pagini, iar Schmitt o consideră tot o nuvelă, ca și “Domnul Ibrahim și florile din Coran” (despre care povestește la un moment dat că un editor i-a propus s-o întindă la vreo 300 de pagini, ca să fie luată mai în serios). 
Nu mi-au plăcut toate povestirile, unele m-au plictisit (nu poate sa ne placă totul, nici măcar de la autorii noști de suflet), dar unele au fost atât de nuanțate și de neașteptate, cu niște premise atât de palpitante încât nu le voi uita.
Am pus pe Swipe Left gândurile de final ale autorului despre nuvele ca gen literar pe nedrept subestimat, mi-au mers la suflet (și nu doar pentru că sunt total de acord).
Ultimul citat, despre cum apreciază criticii cărțile în funcție de numărul de morți, m-a făcut să râd. E elocvent pentru degringolada din zilele noastre și pentru haosul care domnește inclusiv în zona culturii.
#bookstagram #bookreader #booklover #ericemmanuelschmitt #shortstories #booksandthecity #books
    Sunt în perioada nuvelelor și, secundar, în perioada Eric-Emmanuel Schmitt: după ce am terminat volumul de nuvele “Cei doi domni din Bruxelles” am simțit nevoia să mai rămân în preajma condeiului lui, așa că am mers dintr-o carte în alta. Eu ador nuvelele și povestirile scurte, fiindcă atunci când sunt scrise bine pot fi revelatoare. Sunt, așa cum spune Schmitt in notele de jurnal de la final, “un gen care nu iartă”. Trei pagini de poveste gândite de o minte strălucită fac uneori cât 500 de pagini de umplutură. O precizare: “Doamna Pylinska și secretul lui Chopin” are statut de roman, dar are 43 de pagini, iar Schmitt o consideră tot o nuvelă, ca și “Domnul Ibrahim și florile din Coran” (despre care povestește la un moment dat că un editor i-a propus s-o întindă la vreo 300 de pagini, ca să fie luată mai în serios). Nu mi-au plăcut toate povestirile, unele m-au plictisit (nu poate sa ne placă totul, nici măcar de la autorii noști de suflet), dar unele au fost atât de nuanțate și de neașteptate, cu niște premise atât de palpitante încât nu le voi uita. Am pus pe Swipe Left gândurile de final ale autorului despre nuvele ca gen literar pe nedrept subestimat, mi-au mers la suflet (și nu doar pentru că sunt total de acord). Ultimul citat, despre cum apreciază criticii cărțile în funcție de numărul de morți, m-a făcut să râd. E elocvent pentru degringolada din zilele noastre și pentru haosul care domnește inclusiv în zona culturii. #bookstagram #bookreader #booklover #ericemmanuelschmitt #shortstories #booksandthecity #books
    O săptămână ago
    View on Instagram |
    3/9
    Pentru că avioanele sunt pasiunea mea, nu puteam să nu fac și un rezumat al experienței fabuloase Business Class cu @turkishairlines , compania cu care am zburat cel mai mult în ultimii 5 ani. ✈️✈️✈️ O să scriu și un articol despre ce presupune Business Class si care sunt cele mai interesante și spectaculoase elemente ale acestui tip de călătorie ✈️
#businessclass #businessclassexperience #turkishairlines #businessclasscabin #businessclassflyer #businessclasslounge #widenyourworld #traveller
    Pentru că avioanele sunt pasiunea mea, nu puteam să nu fac și un rezumat al experienței fabuloase Business Class cu @turkishairlines , compania cu care am zburat cel mai mult în ultimii 5 ani. ✈️✈️✈️ O să scriu și un articol despre ce presupune Business Class si care sunt cele mai interesante și spectaculoase elemente ale acestui tip de călătorie ✈️ #businessclass #businessclassexperience #turkishairlines #businessclasscabin #businessclassflyer #businessclasslounge #widenyourworld #traveller
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    4/9
    Lecturi pentru 9 ore de zbor (New York - Istanbul), plus încă 50 de minute (Istanbul - București). Pentru mine, experiența zborului în general - și cu atât mai mult la Business Class - este legată total de ideea de cărți. 
Să ai un asemenea spațiu la dispoziție - pentru mine, să ai parte de acest nivel de confort deasupra norilor e un adevărat privilegiu - și să nu te bucuri citind o poveste frumoasă? Și apoi urmărind un film bun… sau mai multe?
Unele dintre cele mai bune cărți din viața mea au fost citite în avion și tot acolo am văzut unele dintre cele mai bune filme. 
Pe acest zbor Turkish Airlines New York - București am avut 2 cărți de Annie Ernaux (mi-am promis că anul ăsta citesc tot ce a scris), 1 “Watch Time Magazine” și 1 “New Yorker”, plus toata arhiva de filme Turkish Airlines, din care am cules două:
- The Vanishing of Sidney Hall (2016): un film teribil de trist și complex, mi-a rămas prin gânduri. Il recomand.
- The Inheritance (2020): un mister cu Lily Collins (Emily in Paris) care mi-a răsucit mintea în fel și chip. Si la final a venit cu un twist care te face să reconsideri tot.
Au fost zece ore de povești care au trecut zburând (la propriu și la figurat) și abia aștept să revin deasupra norilor. Dar deocamdată, home sweet home! ✈️♥️
#bookreader #reader #widenyourworld #turkishairlines #businessclass #bookstagram
    Lecturi pentru 9 ore de zbor (New York - Istanbul), plus încă 50 de minute (Istanbul - București). Pentru mine, experiența zborului în general - și cu atât mai mult la Business Class - este legată total de ideea de cărți. Să ai un asemenea spațiu la dispoziție - pentru mine, să ai parte de acest nivel de confort deasupra norilor e un adevărat privilegiu - și să nu te bucuri citind o poveste frumoasă? Și apoi urmărind un film bun… sau mai multe? Unele dintre cele mai bune cărți din viața mea au fost citite în avion și tot acolo am văzut unele dintre cele mai bune filme. Pe acest zbor Turkish Airlines New York - București am avut 2 cărți de Annie Ernaux (mi-am promis că anul ăsta citesc tot ce a scris), 1 “Watch Time Magazine” și 1 “New Yorker”, plus toata arhiva de filme Turkish Airlines, din care am cules două: - The Vanishing of Sidney Hall (2016): un film teribil de trist și complex, mi-a rămas prin gânduri. Il recomand. - The Inheritance (2020): un mister cu Lily Collins (Emily in Paris) care mi-a răsucit mintea în fel și chip. Si la final a venit cu un twist care te face să reconsideri tot. Au fost zece ore de povești care au trecut zburând (la propriu și la figurat) și abia aștept să revin deasupra norilor. Dar deocamdată, home sweet home! ✈️♥️ #bookreader #reader #widenyourworld #turkishairlines #businessclass #bookstagram
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    5/9
    Take me home, @turkishairlines ! ♥️✈️
#traveller #finesociety #turkishairlines #turkish #widenyourworld #businessclass
    Take me home, @turkishairlines ! ♥️✈️ #traveller #finesociety #turkishairlines #turkish #widenyourworld #businessclass
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    6/9
    Nick Cave - “Forothermore” la @guggenheim 
#nickcave #nickcave #nickcaveartist #forothermore #guggenheim #guggenheimmuseum #guggenheimcollection #artlover #museumlover
    Nick Cave - “Forothermore” la @guggenheim #nickcave #nickcave #nickcaveartist #forothermore #guggenheim #guggenheimmuseum #guggenheimcollection #artlover #museumlover
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    7/9
    Il urmăresc îndeaproape pe @refikanadol de trei ani deja, așa că a fost senzațional să văd live la @themuseumofmodernart instalația lui, “Unsupervised”. Oricine spune că arta digitală, Metaverse-ul, blockchain sau inteligența artificială sunt chestiuni aride, care nu pot transmite emoție, ar trebui să stea 10 minute în fața instalațiilor lui Refik Anadol. Pornind de la arhiva completă MoMA, Anadol foloseste algoritmi complecși de inteligență artificială pentru a face “mașinăriile” să viseze. Nu doar să redea ceea ce există sau să inventarieze, ci să combine opere vechi în forme noi și neașteptate. Anadol vrea să ne schimbe total percepțiile despre fizic și virtual, real și ireal, natural și creat de mâna omului. Și reușește cu brio. 
#refikanadol #refikanadolstudio #refikanadolart #digitalart #digitalartists #aiart #artificialintelligence #moma #museumofmodernart #momanewyork
    Il urmăresc îndeaproape pe @refikanadol de trei ani deja, așa că a fost senzațional să văd live la @themuseumofmodernart instalația lui, “Unsupervised”. Oricine spune că arta digitală, Metaverse-ul, blockchain sau inteligența artificială sunt chestiuni aride, care nu pot transmite emoție, ar trebui să stea 10 minute în fața instalațiilor lui Refik Anadol. Pornind de la arhiva completă MoMA, Anadol foloseste algoritmi complecși de inteligență artificială pentru a face “mașinăriile” să viseze. Nu doar să redea ceea ce există sau să inventarieze, ci să combine opere vechi în forme noi și neașteptate. Anadol vrea să ne schimbe total percepțiile despre fizic și virtual, real și ireal, natural și creat de mâna omului. Și reușește cu brio. #refikanadol #refikanadolstudio #refikanadolart #digitalart #digitalartists #aiart #artificialintelligence #moma #museumofmodernart #momanewyork
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    8/9
    Pentru mine, “La Traviata” este opera supremă. E chatartică și are o încărcătură emoțională aparte, fiindcă era opera preferată a bunicului meu și e opera datorită căreia eu am început să iubesc opera.
Am văzut-o în multe variante (mi-am stabilit ca scop să o văd în cât mai multe distribuții și puneri în scenă), dar niciuna nu a fost ca seara asta la @metopera . Pot spune doar că am plâns fără să am pic de reținere, având în vedere că în spatele și în fața mea erau oameni care făceau același lucru.
A fost un privilegiu și mă înclin! 🙏🏻
#metopera #latraviata #latraviataopera #metoperanewyork #operalover #newyork #opera
    Pentru mine, “La Traviata” este opera supremă. E chatartică și are o încărcătură emoțională aparte, fiindcă era opera preferată a bunicului meu și e opera datorită căreia eu am început să iubesc opera. Am văzut-o în multe variante (mi-am stabilit ca scop să o văd în cât mai multe distribuții și puneri în scenă), dar niciuna nu a fost ca seara asta la @metopera . Pot spune doar că am plâns fără să am pic de reținere, având în vedere că în spatele și în fața mea erau oameni care făceau același lucru. A fost un privilegiu și mă înclin! 🙏🏻 #metopera #latraviata #latraviataopera #metoperanewyork #operalover #newyork #opera
    2 săptămâni ago
    View on Instagram |
    9/9