Nu puteam să nu imortalizez în feed seara specială pe care am trăit-o la Ateneu 🎼

Aseară am avut cea mai atipică și palpitantă experiență teatrală, la spectacolul “O mie de motive” cu @florinpiersicjr . Mai mult decât ceea ce s-a întâmplat efectiv pe scenă, a fost o energie generală a sălii, fiindcă reprezentația este interactivă. Povestea se spune și cu ajutorul oamenilor din public, așa că m-am trezit la un moment dat în chip de “doamna profesoară” a eroului principal. Întrebarea pe care am primit-o pe scenă a fost despre personaj, dar - în mod straniu - a fost și despre mine. Pentru că așa se întâmplă mereu: vii la spectacol cu ceva pe suflet și ceea ce se întâmplă pe scenă îți răspunde și îți oferă o “cheie”. Un spectacol absolut de neratat, la care să mergeți cu inima deschisă și fără prejudecăți care încep cu “Eu nu…”. Intrați în joc, fiindcă ar putea să miște pentru totdeauna niște piese componente din structura voastră interioară…

“Normalitatea cere sacrificii” Această propoziție poate fi considerată laitmotivul poveștilor din acest spectacol. Toate despărțirile, minciunile, ascunzișurile și visele neîmplinite de pe scenă se scurg sub semnul unei aparente “normalități” la care personajele aspiră, dar pe care nu reușesc s-o atingă niciodată. Cea mai dureroasă scenă mi s-a părut cea în care una dintre mame, jucată de Natalia Călin, povestește cele mai frumoase două săptămâni din viața ei. Mi-a frânt inima. L-am descoperit aici și pe foarte tânărul actor Ștefan Iancu, pe care-l mai văzusem în “Repetiție pentru o lume mai bună” și care joacă extraordinar de bine. Are un firesc al interpretării care îl face extrem de promițător. Și, dintre toate rolurile lui Marius Bodochi, acestea două (fiindcă joacă două personaje) sunt cele care mi-au plăcut cel mai mult în ultima vreme. Deși nu recomand aproape niciodată cu titlu de “trebuie”, îndrăznesc să spun că TREBUIE să vedeți “La câțiva oameni distanță de tine”.

Există spectacole pe care îți dorești să le revezi și altele care te consumă atât de tare încât știi că nu le vei putea revizita niciodată. Vreau să citesc cartea, dar nu cred că mai pot “duce” a doua oară acest spectacol. Deși mi se pare excepțional. Nu vă lăsați amăgiți de titlu… e mai mult întuneric și nu se întrevede nicio geană din vreo lume mai bună.

O poveste ❤️ Astazi, de Sf.Gheorghe, parintii mei implinesc 41 de ani de casnicie. S-au cunoscut prin echivalentul optzecist al unui “blind date” (vecina lui tata era colega de serviciu cu mama) si s-au casatorit dupa un an, facand o nunta fara dar, o simpla petrecere cu cativa prieteni. Petrecere pe care pana la urma au amanat-o cu un weekend, fiindca in weekendul stabilit initial juca echipa de fotbal a Romaniei in preliminariile Campionatul European 😂 Dintotdeauna au fost si sunt un cuplu si o pereche de parinti atipici: moderni pentru vremurile pe care le-au trait, haiosi, cu capacitatea inepuizabila de a rade unul de altul. La noi in casa s-a ras mereu mult. De orice. Daca ar fi sa rezum ce am invatat de la ei despre relatii, asta ar fi: să nu treacă nicio zi fără să râzi copios cu omul de lângă tine. ♥️♥️♥️♥️

Pentru mine, acest spectacol ilustrează perfect diferența dintre o comedie bună și una proastă. Comedia bună, cum e Family.exe, te face să râzi de lucruri care dor, pe care le recunoști, pe care le-ai văzut sau le-ai trăit. Te face să râzi ca să te distragă nițel de la plâns. Nu e nimic superficial la “Family.exe”, e mult adevăr, dar și un umor de cea mai bună calitate. Biletele se găsesc greu, dar merită! #mimibranescu #bulandra #gheorgheifrim #teatru #teatruromanesc #theatre #comedie

Nu toate spectacolele trebuie să fie răvășitoare în complexitatea lor pentru a fi memorabile. Unele trebuie doar să fie simple și oneste și să te pună puțin pe gânduri, așa cum reușește cu brio “Disco Regret”, un spectacol duios cu trei personaje și tot atâtea vise neîmplinite. Tony (jucat foarte convingator de @iosifpastina ) un tânăr regizor proaspăt-divorțat, încearcă să se obișnuiască cu noua sa viață aruncându-se într-un proiect fără vreo mare miză: un film despre căsnicia părinților lui. De la o activitate menită să-i ocupe mintea, filmul se transformă în supapa de eliberare a unor frustrări, compromisuri și neîmpliniri care așază întreaga istorie a familiei lui într-o altă lumină. Frumos jucat și emoționant, mai ales monologul tatălui (@antalcezar )dinspre final. Multe adevăruri rostite printre rânduri… si un final superb vizual. Emotionant. #discoregret #metropolis #cezarantal #teatrulmetropolis #teatru #teatruromanesc #theatre

O seară “de colecționat”, petrecută la Ateneu. #ateneulroman #filarmonica #filarmonicageorgeenescu #vladivanov #robertschumann #classicalmusic #gabrielbebeselea

“De când s-a inventat moartea, nu mai poți fi sigur de viață”. “Gertrude” e un spectacol care poate să-ți placă enorm sau deloc, dar care nu poate să te lase indiferent. Mie mi-a plăcut foarte, foarte tare. Dramaturgul Radu F.Alexandru rescrie povestea lui Hamlet (intrpretat aici de Marius Manole), punând-o în centru pe mama prințului Danemarcei, Gertrude (Claudiu Bleonț), care devine “păpușarul” poveștii și mintea diabolică ale cărei mecanisme se mișcă neîncetat pentru propriile interese. #gertrude #teatrulnational #tnb #shakespeare #dragosbuhagiar #theatrelover #theatre #silviupurcărete